Probabil mai mișto decât cititul de cărți este cititul de cărți despre cum citesc alți oameni cărți.
Nu am citit multe biografii la viața mea, dar recunosc, cele în care autorul își mărturisește opiniile despre opere literare (sau al altor arte) mă captivează. Găsești un spirit camarad care a agreat o carte care ți-a plăcut și ție sau te miri de faptul că un autor preferat nu suportă o carte preferată de-a ta, scrisă de un altul.
Să revenim însă la cartea noastră. E o carte în limba engleză, netradusă încă, deși ar arăta bine și-n graiul românesc. Despre ce e vorba? Cărți, evident. Mai degrabă despre cititori. E o călătorie mai degrabă, un voiaj de-a lungul anilor, urmărind pas cu pas extinderea orizontului literar al unei fetițe englezoaice.
Lucy Mangan e scriitoare, critic și autor de recenzii. E căsătorită și are un fiu. Are un soț căruia îi place de asemenea să citească. Mai are și vreo 10.000 de cărți în casă, toate la mâna a doua și fără vreo valoare pe piața de rarități. Și o pasiune supradimensionată pentru citit.
Dacă ar fi trebuit să așez un avertisment, l-aș fi pus în dreptul celui care ar deschide prima pagină: nu este o carte pentru cei cărora nu le place cititul și tovărășia cărților. Ei nu ar putea înțelege stările și emoțiile distincte și variate pe care le simte un copil deschizând pentru prima dată o carte care îl poate marca pe viață. Ar putea fi citit și de cei care nu sunt bookworm (transformat în românește în șoareci de bibliotecă) pentru a prinde poftă de un hobby cu adevărat folositor.
Cartea are un ton simpatic și dezinvolt, autoarea fiind foarte relaxată în exprimare. Simți că stai la taclale cu cineva care-și deapănă povestea vieții, având pe măsuța din față o ceașcă de ceai și strângând genunchii sub tine. Când termini ultima filă poți spune că o cunoști suficient de bine pe Lucy și că te desparți de o nouă cunoștință tare interesantă.
Dincolo de tușele autobiografice, la fel de interesante sunt și fun facts despre cărțile pomenite. De la Alice in Wonderland, la Roald Dahl, Narnia, legende grecești și altele, autoarea strecoară printre rânduri informații interesante despre marile opere ale copilăriei, multe dintre ele fiind disponibile și publicului românesc chiar dacă sunt 100% pur sânge englezesc.
A fost o carte pe care am citit-o cu drag și o nostalgie de așteptat. Și eu am avut cărțile mele, peripețiile mele și dincolo de textul scris, a existat o relație cu cartea ca obiect nelipsit încă din primele zile ale vieții mele.
În același timp cartea asta m-a făcut să-mi dau seama de un lucru interesant: s-ar putea să nu fiu bookworm. Nu mă înțelegeți greșit, simt fizic nevoia de a răsfoi o carte, dar nu aș face asta toată ziua și toată viața. Lucy repetă de multe ori ideea că ar fi preferat compania unei cărți bune în schimbul aerului proaspăt.
Aici diferim. Îmi place să mă plimb, să stau și să mă holbez la ramurile unui copac în bătaia vântului. Îmi place și munca fizică, dincolo de necesitate găsind plăcerea în ea, în actul ascuns al așezării ordinii în haos. Dacă aș avea posibilitatea să fiu sechestrat toată viața într-o bibliotecă cvasi-infinită cred că aș refuza. Există și viață după cărți.
S-ar putea ca până la urmă să fi găsit un domeniu în care sunt aproape normal în favoritisme. Sau mai degrabă pe muchie, cum e cazul în multe. Pentru că am nevoie de cărți, dar nu vreau ca ele să mă acapareze în întregime. Cărțile vorbesc despre lume, dar nu o pot înlocui în toată durerea și frumusețea ei gata să fie descoperite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu