Nu am vrut să scap ziua de astăzi printre degete, pentru că are importanța ei în parcursul meu de până astăzi. Să-i spun un punct de cotitură nu-i o exagerare prea mare. E adevărat, relevanța ei este mai degrabă personală, dar sper ca în timp să poată fi împărtășită de alți viitori probabili cititori.
Ca să scurtez poliloghia, pe 3 februarie 2013 nu am scris vreun capitol dintr-o carte scornită în minte, ci am notat un fel de rezumat al acelei cărți. Nu știu dacă am zis sau nu, de scris pentru mine o făceam de prin 2002 așa că nu-i mare lucru. Dar cum spuneam aici a fost o cotitură.
Până atunci, în general ceea ce am scris eu era arondat în primul rând genului SF. V-am plictisit repetând în câte feluri m-a influențat Asimov, așa că nu insist. Primele mele tentative de scris au fost o reinterpretare a două saga, Star Wars și Fundația, dar spuse pe limba mea, tot mai distinct pe măsură ce îmi cream lumea mea.
Dar prin 2013 am schimbat macazul. A fost un an bogat în adaptări cinematografice. Apăruse Mizerabilii, Marele Gatsby și Anna Karenina. Eram capturat de literatura clasică și am citit opera lui Victor Hugo, marcând un plonjon în alte cărți de aceeași factură. Cred că și asta a influențat geneza cărții acesteia.
Nu am să zis multe despre ea pentru că sper să apuc ziua când o să o văd publicată. E-n proiect, dar nu anul ăsta. Altele sunt prioritățile mele. Ceea ce contează e că era o operă de ficțiune, plasată într-un oraș inventat de mine, dar cu acțiune care se desfășura în anul 2013. Era un start. De aici drumul se făcea drept până la momentul în care am ținut în mână primul volum din Labirinturi de lut. Cu o schiță și câteva imagini amestecate ce aleargă prin minte.
Aceste mici schimbări ne motivează să mergem înainte. Toți au trecut pe acolo și acestea au ajuns să-i reprezinte. E important să ne aducem aminte de ele pentru că fiecare cărămidă dintr-un zid are aceeași greutate și importanță pentru durabilitatea sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu