O persoană creativă și cu capul pe umeri, cineva care să aibă în sincronicitate cele două emisfere cerebrale cu siguranță că ar fi făcut ceva special pentru ziua de astăzi. Dar noi nu vorbim despre astfel de oameni aici.
Ce-i așa special la ziua de astăzi? S-ar putea să fie ziua de naștere a cuiva, sau o zi atât de banală încât pe Wikipedia doar Ziua Munților și Ziua Tangoului se găsesc ca indicatori ai lui 11 decembrie. Dar pentru mine înseamnă ceva.
Titlul nu este simbolic acum, ci reprezintă scurgerea timpului. Au trecut 1000 de zile de când am adus acasă pachetele ce conțineau Labirinturile de lut, primul meu roman. Dacă e să fim exacți, sunt 1095 de zile, 26.280 de ore sau 94.608.000 de secunde. Nu am avut destule degete să fac numărătoarea asta, am folosit site-ul https://www.timeanddate.com/ ce are și această setare.
Revenind totuși, e un moment festiv, nu-i așa? Măcar comemorativ, ce merită scrijelit pe hârtia digitală. Nu mai țin minte ce am scris atunci (a se citi: mi-e lene să caut în arhivă), și nu știu dacă mi-am exprimat sentimentele sau eram prea dat peste cap. Dar a fost cu adevărat un moment deosebit. Pur și simplu a-ți vedea visul în fața ochilor. Și chiar dacă mai se găsesc vreo câteva stive de cărți ce așteaptă să plece, pentru moment nu asta e important.
Labirinturile s-au născut ca un vis, o promisiune. Am recitit cartea în martie pe tren, când mă întorceam de la București. Se simte melanjul dintre teme interesante și formule clișeice. Știu că nu e cea mai bună operă scrisă de mine, adăugând la acest gând speranța că fiecare carte publicată este o îmbunătățire. Cu toate acestea, am vărsat în acele scurte pagini toată dragostea pentru literatură dar și pentru Aradul meu drag. Subiectiv fiind, aș zice că nu-i un efort ratat.
Probabil cel mai mare regret este că fâlfâitul paginilor nu a avut un ecou mai mare peste timp. E drept un scriitor nu poate fi doar atât și să-și găsească numele pe buzele celor ce iubesc cărțile. Mi-am dat seama puțin cam târziu de asta, și sper că pot remedia acest eșec. Tot ce ține de mine poate fi îmbunătățit, așa cum spuneam înainte. Iar pentru anul viitor, dacă mai rămâne măcar o brumă de bine pe lumea asta, o să vedem niște surprize.
Următoarele 1000 de zile? Ce va fi atunci? Habar n-am. Știu că atunci n-am să mă găsesc într-o pensiune în Cluj ascultând muzică în căști și țăcănind la tastatură. Deși dacă stau bine să mă gândesc ar fi probabil cel mai hilar renghi al providenței să mă găsesc într-o situație similară. Cine știe, eu nu. O să aștept zilele alea și până atunci, ca să-l parafrazez pe Asimov, am să scriu mai repede.
Evident, cartea este disponibilă pentru comandă :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu