Uneori primele impresii sunt cele corecte chiar dacă ai vrea să le înăbuși în speranță. Dezlegând ecuația primelor fotografii cu Joaquin Phoenix în rolul lui Napoleon și adăugând limita de timp de două ore jumate exista o fărâmă de speranță pentru un rezultat optimist, cel puțin. Așa să fi fost?
Nu pot spune că nu mi-a plăcut filmul, sau că este un film prost. S-ar putea să fiu genul de consumator de film pentru care pelicula trebuie să fie cu adevărat execrabilă pentru a o respinge. Majoritatea filmelor, chiar și cele slabe, pot avea măcar un element care să le asigure un loc, chiar dacă nu prea plăcut, în memoria afectivă a spectatorului. Iar Napoleon nu este un film slab.
Probabil l-aș încadra în cea mai teribilă categorie de filme, cele mediocre. Și mai rău, din cele care cu puține modificări ar fi fost chiar excelent. Pentru că în locurile în care strălucește, totul este bec. Feelingul este de film mare, acțiunea, coreografia, costumele, muzica, totul vine mănușă pe renumele de superproducție.
Atunci? Care-i baiul? De ce toată lumea a sărit de fund în sus, ca să folosim o expresie academică? De ce nu-i pus să lupte la baionetă cu Oppenheimer altă biografie istorică veche deja de câteva luni. La toată conversația am să adaug și gândurile mele care nu sunt neapărat originale, dar au ieșit din experiența mea.
Prima critică e cea legată de durată. Cum poți să prinzi într-o ramă cinematografică peste 20 de ani de viață? Filmul pare o derulare pe repede înainte a evenimentelor importante, pe care le știe oricine despre Napoleon dar fără un țesut care să le îmbine. Seamănă mai mult cu un subiect de examen la istorie când trebuie să povestești despre un topic anume și enumeri cele mai importante situații. Doar că acolo nu mă aștept ca nimeni să mă plătească pentru ce mâzgălesc pe foaie.
De aici rezidă a doua maaaare problemă. Nu există intrigă politică. Mon ami, cum se poate ca un film despre Napoleon să fie atât de subnutrit când vine vorba de acest subiect? Nu am găsit răspuns la întrebări de genul de ce se bate Napoleon cu restul Europei, de ce e Anglia așa de îndărătnică să-l elimine și așa mai departe. Talleyrand, un maestru al diplomației are cred vreo 3 scene șterse în care face jocuri de culise. Se putea mult mai mult.
Și ca subnemulțumire, am putea vorbi despre faptul că nu prea găsim scene cu Napoleon ca om politic sau ca reformator. Da, geniu militar și toate alea, dar pe lângă asta a introdus o grămadă de reforme. Codul Civil? Bacalaureatul? Și altele pe care nu am avut chef să le caut pe Wikipedia. Măcar niște mențiuni. Avem două fațete, Napoleon militarul și Napoleon domesticul. Și asta slăbește profunzimea personajului.
A treia problemă vine ghirlandă după astealalte. Pentru că filmul este despre Napoleon, iar el are un rol proeminent. Dar pe cât este el de fascinant, pe atât de bine definită este generația de oameni mari pe care i-a ridicat. Să ne gândim doar la mareșalii săi, la politicienii care au condus Imperiul. Fiecare ar merita un film al lor (bine, exagerez). Să fiu oare singurul care a fost șocat că fata care o însoțise pe Josephine în toate scenele era fiica ei? Nu a fost loc mai mult pentru ea în tot filmul. Și împreună cu ea o mulțime de alți eroi limitați la simpla prezență pe ecran.
Acum dăm și la temelie, dar mi se pare că nu prea am văzut multă chimie între Napoleon și Josephine, chiar dacă asta e inima filmului. Au suficiente scene împreună dar parcă lipsește o scenă în care să vezi sufletul acestei relații. Nu pot zice acum exact ce vreau, simt că n-am văzut. Dacă aș aduce un termen de comparație relația dintre Oppenheimer și Kitty mi-a părut să aibă o profunzime și convingere mult mai bine accentuate pe ecran.
Gata, mai una și am plecat. Probabil cea mai mare nemulțumire a mea. Filmul așteaptă să vii cu temele făcute. Trebuie să știi că Napoleon e mare, e mișto, îi face pe toți din mers. Nu prea arată asta. Nu prea arată multe. Deși Joaquin Phoenix seamănă cu el, pare într-un rol de carton. E greu să înțelegi de ce-ul din spatele ochilor pătrunzători. De ce acționează așa, ce simte despre una sau alta? E doar un tren ce oprește din stație în stație, de la Toulon la Austerlitz, Moscova și Waterloo pentru că așa spune scenariul. Dar nu înțeleg ce ar trebui să simt când trec pe acolo.
Hm, pentru un film despre care am zis că nu am o părere proastă, s-a cam strâns bruma. Cum ziceam, nu-i film slab, dar are multe lipsuri. Cine știe, poate versiunea de patru ore despre care zicea Ridley Scott poate corecta totul. Adaugi 100 de minute și în ele găsești răspunsul la toate impresiile mele. Să fie așa? Cine știe.
Așa cum e, parcă nu l-aș mai vedea în grabă. Peste vreo 5-10 ani. Există și o parte bună. Mi-a reaprins unele interese față de Napoleon. Poate o să pun mâna pe vreo carte să revăd unele informații, dacă oi avea timp. Poate la anul. Om vedea ce-o mai rămâne de văzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu