Să sărim peste introducere. Am ajuns pentru câteva zile la Băile Felix împreună cu părinții. Nu era o destinație la care aș visa, având în vedere că este renumită mai ales pentru băile termale și pentru alte activități adiacente. Ceea ce lipsește din descriere sunt obiective turistice de importanță istorică. Dar am mers.
În prima zi ne-am plimbat de-a lungul străzii principale, nu e cale lungă de bătut. Intrând în parcul stațiunii am observat o clădire de dimensiuni mici și arhitectură veche, fără vreun indiciu despre ce este. Mai departe am văzut o clădire mai mare, cu etaj, înfășurată în bandă protectoare, având în vreo trei locuri un anunț cumplit de dezolant: clădire nedemolabilă și imposibil de renovat (parafrazez, desigur).
A fost suficient ca să-mi stârnească interesul. Întors acasă, l-am zgâlțâit pe musiu Google și i-am cerut socoteală. Spre surprinderea mea, foarte puține informații. De fapt, singurul articol de orice fel despre acele clădiri așezate într-un limbo al dezafectării prezintă tocmai situația juridică ce nu permite nicio mișcare semnificativă. În rest, tăcere. Apropo, acelea erau clădirile vechi ale pavilioanelor de tratament, similare cu Băile Neptun din Herculane.
Dar nu puteam accepta doar atât. Am continuat să sap. Există vreo câteva surse de informare în limba română, informații de bază care se repetă și nu spun nimic concret despre ce se ascunde în spatele bannerelor de protecție. Am hotărât să fac un pas mai departe și să caut vederi vechi pentru a avea măcar o imagine despre cum arătau la prima tinerețe. Am trăit un șoc.
Răsfoind un blog în limba maghiară și site-ul delcampe.net, specializat în vânzarea de vederi vechi am descoperit ceva neașteptat. O zonă de agrement, cu clădiri superbe în stilul târziu al Imperiului Austriac, răsfirate de-a lungul corso-ului, într-un parc organizat bucolic. Astăzi, mai nimic nu vorbește despre aceasta. Nici măcar un site, o fărâmă de promovare. A trebuit ca eu să cotrobăi printre vederi pentru a obține acea perspectivă.
E fascinant și dezolant în același timp. Principala întrebare care încă nu are răspuns, este legată de datarea distrugerii. Pentru că acele clădiri superbe, de la hoteluri până la pavilioane și alte construcții ce aveau ca rol înfrumusețarea locului, au fost puse la pământ. Estimarea mea fără vreo bază istorică în spate ar fi undeva după cel de-al Doilea Război Mondial, poate în anii 50. În anii 60 deja erau aduse bisericile de lemn prezente și astăzi în stațiune.
Este un mare păcat că o părticică din istoria balneară a României este uitată, păstrată doar în câteva vederi vechi, într-un studiu despre vechile pavilioane și poate în alte amănunte ale unor cercetători. Cred că există lucrări și studii, doar că nu am reușit să le găsesc la prima mână pe Google.
Ar fi necesară, măcar o atenționare a ceea ce s-a pierdut, o scoatere înainte a oamenilor care și-au dedicat viața vindecării pentru că toate acele structuri făceau parte din complexul băilor. A visa la o reconstrucție e dincolo de domeniul posibilului, dar o restituire a memoriei locului este necesară. Astăzi e atât de ușor să se facă reconstrucții pe computer, se pot pune pancarte și se pot crea site-uri care să conecteze pe turistul care vine să se relaxeze cu alte vremuri în care înaintașii făceau aceleași lucruri, dar într-un decor mult mai pitoresc. Soluții există, e nevoie de voință. Altfel istoria doarme pe mai departe într-un pat acoperit cu pulbere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu