Inspirând

 

Când eram mic la televizor se vedeau glumele despre el. Sursa de râs provenea din vârsta înaintată și imposibilitatea de a se exprima clar.  Asta spune multe despre ceea ce ne amuză, dar cu altă ocazie. Acum ne gândim la acea imagine a unui bătrânel blând, obosit și care avea un defect de vorbire.

În timp aflai mai multe. În primul rând fapta care îl așază în cărțile de istorie, care a avut un ecou european și nu numai. Tânăr fiind, necopt și nebăgat în seamă a avut curajul să stea în fața mareșalului care și-a găsit aliat în marele dictator ce a ruinat un continent. La momentul potrivit a dat lovitura de stat care a schimbat soarta României. Având numai cărți proaste în mână a îndepărtat posibilitatea unui cataclism total.

Mai apoi afli despre ultimii ani în care a făcut tot posibilul pentru a se opune înghițirii țării de către sistemul comunist cu toate că Armata Roșie ocupase România, stat aliat după 23 august 1944. Alături de o mână de oameni au încercat să țină vechea ordine asaltată de „oamenii noi”. Iar tragedia se încheie cu abdicarea forțată din 30 decembrie 1947 și cu deceniile în care a fost calomniat și i s-a construit o imagine falsă pentru ca oamenii simpli să respingă regimul monarhic.

Scopul postării nu este de a scrie câteva cuvinte elogioase la adresa regelui Mihai. Totuși, evocând memoria sa, găsim un exemplu. Și cam la asta te duce cu gândul un om cu autoritatea sa. Omul care stă în fruntea unui stat îl reprezintă. De aceea, orice faptă, bună sau rea, se răspândește pe tot mapamondul și creează o reputație statului. Mai ales dacă acel lider este ales de către oameni, ca o oglindă a națiunii însăși.

Drept e că de multe ori rămâne un ideal și o dorință a avea un astfel de lider vertical, onest și curajos. Altădată cei care îți creează impresia că sunt buni își vor da arama pe față și vor dezamăgi. Politica implică o doză de teatralitate și iluzie așa că nu vedem un om adevărat înaintea noastră, ci o construcție care să mulțumească pe cât mai mulți.

Dincolo de retorică și de gesturi, rămân valorile. Respectul pe care ar trebui să-l arate, cuvintele pe care le alege pentru a se exprima. Modelul pe care îl insuflă. Nu degeaba avem proverbul românesc peștele de la cap se împute. Nu e cinstit să-l folosim ca pe post de bandaj explicând corupția oamenilor prin corupția politicienilor. Suntem responsabili pentru acțiunile noastre, dar mulți vor imita pe cei mai mari, datorită poziției simbolice pe care o dețin.

Îmi aduc aminte de școală. De-a lungul anilor am avut la catedră profesori complet dezinteresați sau unii care aveau exigențe și așteptări de la elevi. Nu e surprinzător că orele erau complet diferite la unii și la alții. Cel care la început ți-a zis că poți face ce vrei nu mai aștepta după aceea să fie ascultat. Dar cel care a câștigat și a impus respectul, care s-a asigurat că ordinea e la locului ei, a câștigat clasa de partea sa.

Să fie o postare relevantă sau una fără termen de valabilitate? Nu poți crește dacă cel la care te uiți e mai jos decât tine, sau îți este aproape. Dacă te tragi de șireturi cu superiorul nu ai ce să înveți de la el. Dar dacă găsești pe cineva care te depășește într-un anumit nivel, sau care este umblă într-un univers de valori înalte, poți fi câștigat.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/a-person-walking-up-a-set-of-stairs-clFHaO97WGM