Mă simt în pană de idei, așa că îmi cer scuze pentru titlul mult prea puțin gândit. Dar, această postare încheie lupta cu cele două viziuni asupra viitorului scrise de către Aldous Huxley, respectiv George Orwell. La final răspundem cine câștigă titlul de distopia cea mai înfricoșătoare.
Revenind, ce am înțeles din aceste două opere? Am văzut omul la lucru, încercarea de a edifica o civilizație și un sistem cuprinzător. E vorba despre o capodoperă inginerească (social) în ambele părți. Este nevoie de o mare greutate societală să pui în mișcare și să menții astfel de sisteme, care de la un anumit timp se vor baza pe o enormă inerție pentru a-și continua existența. Oricum, esențial este statul, ideea, abstractul și nu omul care devine o simplă marionetă, o masă de manevră.
Omul în aceste două societăți este redus la un număr. Este fie un cetățean ce slujește Partidul, își îndeplinește cu rigurozitate îndatoririle, își manifestă ura față de erezia ideologică și vorbește după cum dictează Fratele cel Mare. Totul este cuantificat și ce nu este aprobat dispare. Individul nu se poate bucura de spațiul intim, invadat de teleecran și nici de timp care este manipulat constant de Partid și mâinile sale intruzive.
Individul din MLN este puțin diferit, deși cum am zis puțin. Nu este hrană pe altarul molohic al Partidului ci se bucură de beneficii. Principalul beneficiu este lipsa libertății. Aparent, e o viață de vis, un paradis copilăresc în care orice dorință se împlinește. Huxley prezintă totuși limitele acestei lumi prin imaginea Sălbaticului neadaptat. Nu poți fi cu adevărat liber într-o lume în care nici măcar nefericit nu poți să fii. Ești încontinuu sufocat de prezența altora, de alternativele de distracție puse la dispoziție și care reușesc să sedeze ultimele speranțe de gândire rațională ce nu puteau fi șterse de conceperea într-o eprubetă.
Am amintit și acest ultim aspect, deși se vede clar că mai sunt teme neexplorate din cele două opere. Pur și simplu aceste două viziuni sunt prea profunde, complexe și dezvoltate pentru a fi dezbătute de un blogger amator care nici nu are o viziune politică omologată și academică. Dar a nu încerca înseamna a ucide gânduri, și asta nu e niciodată bine.
Acum să anunțăm un învingător. M-am gândit mult la aceasta. Pentru mine, cel puțin din perspectivă literară MLN este superioară cărții lui Orwell. Prin personaje, prin temele și felul în care le face, prin anumite subtilități și moduri în care descrie societatea fordiană. Dar asta nu coboară deloc 1984. E o lectură obligatorie, spus în câteva cuvinte. Nimic mai puțin. Și totuși n-aș vrea să aleg un învingător. Nu pot răspunde la întrebarea care lume e mai puțin perfidă și sufocantă. Ambele fac același lucru dar într-un mod diferit. Dacă ar fi să-i dăm o notă teologică, imaginați-vă MLN ca fiind paradisul și 1984 fiind iadul. Într-o astfel de situație am jindu-i după un purgatoriu, ar fi mai omenos. Concluzia: citiți-le pe amândouă și citiți și semnele timpului ca să vedeți de unde bate vântul.
Și aici venim la întrebarea de la început: cine câștigă titlul de cea mai înfiorătoare distopie? Răspunsul este simplu: viitorul nostru. Poate nu viitorul apropiat, ci unul mai îndepărtat. Spunem că nu ne place lumea în care trăim dar sunt sigur că dacă va mai exista un viitor, urmașii vor privi cu nostalgie vremurile noastre. Nu știu ce va fi pe atunci. Supraveghere, războaie pentru propagandă, anularea istoriei, droguri, inginerie genetică generală, hipnopedie etc. Dar cu siguranță că pentru a conduce, acestea sunt ingrediente necesare. Au mai fost folosite și în trecut și vor fi folosite și în viitor. De data asta la o scară mai mare. Pentru că stăm gard în gard. Și e mai ușor să se dărâme ce avem decât altădată. În cele din urmă cele două cărți rămân un avertisment: asta ar putea fi ziua de mâine. Vai de cel ce se trezește într-o astfel de lume și poate să se ascundă doar în coșmarurile dulci ale nopții!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu