Zilele trecute s-a
ridicat această propunere de a înlocui data de 1 decembrie ca zi națională și
de a celebra 30 decembrie ca dată de referință. Argumentul principal a fost acela
că monarhia își are cumva locul într-un trecut regresiv, iar republica este o
formă de conducere destinată să ne expedieze în viitor. Deci, care e problema?
30 decembrie 1947 este o dată esențială în istoria
României, fără îndoială. Poate mai mult decât 1 decembrie. Efectul Marii Uniri
a reușit să fie anulat parțial în doar 22 de ani (mai avem Ardealul!), dar
instaurarea comunismului încă ne bântuie până în zi de astăzi. Dar hai să facem
o comparație.
Ziua Republicii este o formă destul de obișnuită în multe
state de pe glob. Prin asta dorește să se arate o schimbare de regim înspre
bine, o despărțire de o monarhie oprimantă sau de o putere străină care a ținut
sub control acel stat. De exemplu, Lituania își serbează ziua națională pe 15
mai, în amintirea acestei zile când în 1920 Adunarea Constituantă a țării se
reunește pentru a proclama independența față de statul rus. 29 octombrie este
ziua națională a Turciei, zi din anul 1923 care a fost martoră a abolirii
Imperiului Otoman.
Doar două exemple, dar în majoritatea cazurilor povestea
este aceeași. Statul care în trecut a fost o monarhie, mai bună sau mai rea, a
ales să își schimbe forma de guvernământ într-o republică (mai bună sau mai
rea). Care e problema cu România?
30 decembrie 1947 este cu adevărat ziua abdicării Regelui
Mihai, sfârșitul dinastiei de Hohenzollern și instaurarea Republicii Populare
Române. Un regim politic susținut de tancurile Armatei Roșii. Un regim cu o
mână de simpatizanți aflați în ilegalitate și hăituiți de către Siguranță în
timpul Regatului. Dar care au putut realiza acest act tocmai datorită sprijinul
străin (nu cumva este o temă prezentă astăzi intervenția străinilor? Uitați un
exemplu fără echivoc).
De asemenea, regimul comunist a dus la patruzeci și cinci
de ani de dictatură. Cine caută democrație și liberă exprimare în perioadele
Dej și Ceaușescu pot căuta mult și bine. Regimul comunist a însemnat o largă
persecuție a celor care nu s-au conformat partidului. A dus la moartea a mii de
oameni în penitenciare „de exterminare” (pentru cei care au dubii, recomand
Fenomenul Pitești, Virgil Ierunca).
Elita politică și culturală interbelică a murit în
închisori sau a fugit peste hotare. Minoritățile etnice, religioase și nu numai
au suferit de-a lungul întregii perioade. Țăranii și-au pierdut pământurile și
marile afaceri au fost naționalizate. Securitatea, organul suprem de poliție,
și-a format o masă loială de cadre care erau în stare să toarne până și proprii
părinți. Au distrus cultura, istoria, respectul și au încercat să creeze un om
nou. au creat un om mediocru, ai cărui urmași încă fentează legea și în noua
republică de după Revoluție.
Cel mai important de reținut este că punctul alpha,
momentul acestei transformări societale este 30 decembrie 1947. Data finală a
unui proces început imediat după 1945. Până atunci, comuniștii au subminat fără
scrupule parlament, guvern, monarhie și orice le-ar fi stat în cale. În numele „„democrației
populare””.
Așa că s-ar serba instaurarea unui regim politic străin
poporului român, proclamat în zgomotul pașilor unei armate de ocupații (adică,
Armata Roșie). Un regim politic care a decis că o bună parte a populației nu
este bună și trebuie exterminată pentru că nu se conformează. Să nu ne cramponăm
în cuvinte, când e vorba de adevăr. Miile de oameni uciși nu au pierit din
greșeală nici în România, nici în Uniunea Sovietică și nici în altă țară aflată
sub conducere comunistă.
Cred că e destul. Poate că există loc pentru o discuție
ulterioară despre binefacerile (fără ghilimele) aduse de regimul comunist. Dar
pentru această întrebare, răspunsul este un nu hotărât. Alegeți mai bine 17
decembrie sau 22 decembrie. A fost un moment când întradevăr poporul a strigat
pe limba lui: Libertate! Dar nu această dată atât de întunecată a istoriei
țării noastre. E cazul să ne învățăm istoria, altfel riscăm să ne pierdem șansa
la un viitor curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu