Procrastinarea e un indicator al unui intelect umflat. Umflat de somn.
Prima carte citită în anul ăsta a fost una pe care am așteptat-o și care în cele din urmă nu m-a dezamăgit. De fapt, a reușit să creeze un portret destul de clar și destul de deprimant al situației intelectuale de astăzi, și evident baza pentru minunata zi de mîine (metaforic vorbind).
Despre ce-i vorba în cartea asta? Tom Nichols, un expert, jurnalist și integrat în cercurile de putere ale politicii Statelor Unite scrie o carte în care critică mentalitatea actuală a unei majorități a populației americane. De ce? Pentru că ne-am trezit într-o epocă în care părerea expertului este contestată, este pusă pe picior de egalitatea cu cea a omului de pe stradă și creează o uniformitate artificială ce este în general primejdioasă. Respectăm dreptul la opinie, dar ne opunem ideilor idioate e un slogan tot mai învechit, dar valabil.
Cu siguranță, acesta nu e un fenomen care să apară dintr-o bătaie de pantofi a la Dorothy, ci e o cangrenă ce vine de departe. Și are legătură cu transformări sociale de decenii care s-au petrecut peste baltă și au dat naștere unor alte așteptări în ceea ce privește felul de a-și trăi viața. Nichols face o analiză largă, în zbor de pasăre asupra celor mai importanți factori care au dus la neîncrederea în experți și la ridicarea Opiniei la rangul de Autoritate: școli-cu-profit (sau fabrici de diplome), televiziunea, internetul și practic orice fenomen care hrănește egoismul și dorința de a fi în centru.
Rezultatul se clasează de la ridicol la catastrofal. Te poți face de rîs și în cel mai bun caz ajungi pe internet și rîde țara de tine. Cazurile mai grave le reprezintă oamenii care le știu pe toate și bagă pe cei apropiați în mormînt pentru că refuză să dea ochi cu cineva care întradevăr știe ce face. E un dat al naturii noastre că lucrurile cu adevărat serioase durează timp pînă cînd sunt obținute, înțelese, aprofundate. Dar ce ne facem dacă trăim într-o societate grăbită, dezinteresată de glasuri omologate și apatică? E o întrebare retorică, să nu ne așteptăm la răspunsuri.
Cartea m-a făcut conștient și de faptul că nu suntem unici nici chiar în departamentul de vicii. Pentru că toate cele descrise aici se cam regăsesc și pe plaiurile valahice ale patriei noastre. Școli subdezvoltate, televiziuni cu pretenții demiurgice, oameni ce iau internetul ca scriptură...pff, ne-am occidentalizat mai mult decît s-ar aștepta lupii noștri dacici. Sau poate s-au balcanizat americanii. Oricum, baiul e același peste tot și parcă mai degrabă ne afundăm decît să ne ridicăm.
Speranță există întotdeauna, dacă nu la nivel mare la cel mic. Cărțile ajută tot timpul. Mai ales cele care pun degetul pe rană. Cum e și asta. De aceea, se recomandă singură. E scrisă într-un stil accesibil, oferă informații diverse și din cînd în cînd mostre de umor livrat expert. E o carte ce zic eu merită chiar și cumpărată pentru a fi așezată în bibliotecă (după lectură, evident). Dacă nu, măcar o citire ne va ajuta să înțelegem destul de bine care cauzele și simptomele comportamentelor ce domină societate de azi. Și cum am putea să le limităm, cel puțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu