Vine o vreme în viața fiecărui om în care ajunge să se creadă ca fiind capabil să rezolve probleme. De obicei genul de probleme care necesită expertiza pe care o strînge ca urmare a școlilor pe care le urmează, sau cunoștințelor pe care le absoarbe prin fel de fel de mijloace. După aceea, există ceva la care se pricepe și pe care face bine-bine de tot. Oamenii îl apreciază, îl plătesc, îl recomandă mai departe.
Vedem și reversul, oameni care chiar dacă nu au parte de omologare, tot le știu pe unele, dacă nu chiar pe toate! Ceva-cumva l-a asigurat de faptul că el deține Informațiile care îl transformă în Neprețuitul (dar fără Smeagol), cel care este capabil să pună punctul pe i fără mai dificultăți. Cum se mai poate învîrti lumea fără ca el să-și deschidă gura? Cum de curg rîurile în direcția corectă fără ca el să pună mîna? De fiecare dată cînd tace suntem pe muchie, noi ca rasă umană.
Bine, exagerez de dragul hiperbolei, dar adevărul e că e plină lumea de oameni Absolut Necesari. Cei celebri au și propte care le suflă vînt în pupă și le dau o mai mare importanță. Ni-e familiar fenomenul celui care le știe pe toate de la fotbal, la chimie organică, istoria mayașilor și prețul ananasului în Obor. Opinia ta contează. Chiar dacă e scoasă precum iepurașul din joben și învinge faptele la masa verde.
Ne place rău de tot să fim importanți. Să se uite lumea la noi în gură și să emitem ceva. Și să ne credem cu lumea așezată elegant pe umerii noștri. În unele cazuri poate chiar e așa. Or fi pe lumea asta cîțiva oameni care prin deciziile lor fac lumea mai bună (sau mai rea).
Noi, restul lumii, ăștia care își trăiesc mai luxos sau mai cotidian viața, tot se pot împăuna cu mania grandoriei, cum am pomenit deja mai sus. Ceea ce e destul de hilar în cele din urmă. Lumea se învîrte la fel de bine fără ca noi să facem mare lucru. Desigur, dacă faci un lucru bun, care ajută pe cei din jur, fă-o cu putere. Ai grijă însă cum o faci.
Expertul poate foarte ușor să exaspereze. Nimeni nu are voie să-l ia peste picior, nu se poate îndoi de el și de ceea ce știe acesta. Ce zice el contrazice dovezi și bun simț? E momentul să le aruncăm la gunoi și să fim rezonabili. El le știe pe toate.
Și totuși, există echilibru. Se poate face pasul înapoi dacă cineva știe mai bine. Sau dacă trebuie să învețe și are nevoie de un loc unde să crească. Nu e nevoie să încremenim din timpul vieții în postură statuară. De la Andrei Pleșu m-am prins că poți să ai ceva în tărtăcuță, dar și să ai abilitatea de a-ți vedea lungul nasului.
Pînă și Expertul mai are unele defecte. Unele zile proaste. Și ar trebui contabilizate. Poate chiar de el însuși. Așa se pune cu picioarele pe pămînt coborînd de pe soclul auto-ridicat. Lumea nu are nevoie de așa mulți experți Absolut Necesari. Dar are mare nevoie de mai mult umor și umilință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu