Cronicile lui Cezar: Portret de oraș-Aradul, copilul teribil al secessionului

luni, 9 martie 2020

Portret de oraș-Aradul, copilul teribil al secessionului

Promit doar că n-am să fiu EXTREM de subiectiv...

Știți copilul ăla deștept, brici care știe multe, îl duce capul dar e leneș nevoie mare? Uite așa este și Aradul. De ani de zile tot văd în fața ochilor un potențial neexploatat și care încetul cu încetul se fărîmă în fața ochilor noștri. Sunt mai bine de 10 ani de cînd îmi bag nasul și fotografiez amatoricește patrimoniul urban din Arad, scotocind și prin cărți informații despre ce se află în spate. Și e mare păcat că dincolo de nivelul superficial nu se face mare lucru. Deși situația e în tot cu restul țării în bună măsură.

Cel mai mare dar al orașului ar fi un primar care să aibă ochi pentru comoara de sub ochii lui. E adevărat, în ultimii ani parcă se vede ceva. Fiind pe jumate străin, văd cu alți ochi micile schimbări. Multe fațade ale unor clădiri secundare sunt refăcute și în bună măsură respectă vechile stiluri. Palatul Cultural a fost renovat, mai multe licee, dar sunt multe din Clădirile Magnet (teatrul vechi, marile palate, ș.a.) care sunt încă cariate. Sper ca trendul ăsta bun să continue.

Și să se lucreze la o mai mare vizibilitate a programelor instituțiilor de cultură. Există, își fac treaba, dar cumva exilate în spatele pereților muzeelor. Să-și răspundă la întrebarea, dacă vine un turist străin în Arad, cu ce ar putea să-și ocupe măcar două ore?

Fotografiile le-am făcut într-o zi, în cîteva ore pe fugă. Ziua a fost nefastă pentru că a fost înnorată, dar am zis să fac la fel ca-n alte orașe. Vă dați seama că am în laptop zeci de fotografii cu clădirile din Arad. Dar am zis să-mi respect propriile reguli.