Acum aproape zece ani a trebuit să dau un telefon. Era în interesul meu și trebuia să vorbesc cu o persoană cu autoritate despre care știam că nu e răstit și fulgerător în grai. Cu toate acestea am tărăgănat acțiunea până în ultima clipă aproape punând în pericol excursia în care trebuia să merg.
Se spune că orice memă are o fărâmă de adevăr, sau ceva de genul. Tot așa și cu introvertiții. Există multe stereotipuri despre acest grup de indivizi chinuiți de societatea care vrea multă gălăgie de la ei. Unul e și ăsta cu telefonul. Știți când e cel mai bun moment să sunați un introvertit? Atunci când îi scrieți un mesaj.
Nu cred că e neapărat vorba de a fi antisociali sau a avea o angoasă existențială când vine vorba de a sta de vorbă cu cineva, deși nu pot vorbi în toate cazurile. După cum am scris într-o altă postare faza cu introvertiții e ca un mănunchi care cuprinde fel de fel de variații. Dar ideea asta e relevantă pentru mulți introverți care nu sunt fanii acestor gadgeturi.
Azi simt oportunitatea de a mă face vulnerabil și de a răspunde parțial la această întrebare. Țin de pe acum să vă anunț că diagnostice pe care le voi scrie provin din ultimele studii din domeniul psihologic și produse de universități faimoase din...glumesc, desigur. Îs chestiile care mi-au trecut prin cap după ce am întors pe toate părțile problema. Așa că s-ar putea să fie puțin subiective. Să începem.
Cred că baza nervozității și emotivității provine din faptul că nu suntem față în față cu persoana. Cineva ne sună și vrea ceva de la noi. Sau mai rău, vrea să ne întrebe de sănătate. Cel puțin în cazul meu am nevoie să văd omul și să-mi dau seama care sunt reacțiile sale. Așa când stai de vorbă cu o voce e mai complicat și toate simțurile sunt în stare de alertă. Ai de oferit o reacție și nu ai toate elementele la dispoziție.
În al doilea rând, e și lipsa de spontaneitate. În unele situații, poantele alea faine pe care le zic introverții sunt repetate și răs-repetate în minte înainte de a ieși pe gură. Tot așa, când ești obligat să porți o conversație aduci contribuții și asta la foc continuu. Pe măsură ce te depărtezi de subiectele care îți sunt lejere se ivesc urechile anxietății care te fac să stai într-o de semi-panică.
Atunci vii la următorul punct, teama de a rămâne fără cuvinte, la propriu. Ai putea zice, dar tu ești scriitor, asta ți-e natural. Da, scrisul, activitatea aia în care stai singur, scrii, ștergi, reflectezi înainte de a pune ceva pe hârtie. Când ai tot timpul din lume poți fi un eficient conversaționalist. De aceea și las câteva minute înainte să răspund unui mesaj scris.
Și mai e și faptul că introverții nu-s așa pasionați de small-talk (vorbărie). Am un subiect de comunicat, l-am spus, noapte bună. Poate mai dai peste unul căruia îi place să stea la taclale. Asta înseamnă că te consideră prieten bun și de încredere. Pentru restul lumii însă stăm cu ochii pe ceas.
Nu în ultimul rând, pentru că deja e o postare lunguță, e teama de ceea ce spunem. Cu cât vorbești mai mult cu atât crește probabilitatea să spui o tâmpenie. O chestie ridicolă, neînsemnată, de care interlocutorul va râde și o va da uitării într-o secundă. Dar ghici cine își va aduce aminte de ea peste cinci ani? Yep, am momente în care îmi vin în minte random situații ridicole din trecut. Vin și pleacă ca reclama la gumă din Inside Out. De aceea am prefera să tăcem pentru a evita astfel de momente.
Cine a citit până aici sigur va zice, bă introverții ăștia îs ciudați rău de tot. Cam așa este. Mintea noastră e conectată în dungă și nu poate lucra altfel. Asta nu înseamnă că atunci când auzim un telefon sunând o luăm la fugă și ne ascundem sub plapumă în poziție fetală. Suntem oameni în toată firea, și multe personalități decisive în spațiul creativ sunt introverți.
Astea fiind zise parcă am prefera emailul sau mesajele scrise. Acolo suntem în elementul nostru și strălucim. Pe lângă aceasta, când situația e de așa natură, punem mâna și pe telefon pentru a rezolva o problemă sau pentru a vorbi cu cineva. Nu vrem drepturi speciale sau alte prostii de genul, dar cred că e de folos informarea. Ca să știe lumea de ce.
sursa foto: https://unsplash.com/photos/8gWEAAXJjtI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu