Kennedy și Marilyn Monroe. O iubire imposibilă. Impresii

 Recunosc, a fost o perioadă în care am fost fascinat de Marilyn Monroe. A fost scurt, în vara lui 2011, când am văzut mai multe filme de-ale ei și am citit mai mult despre ea. În urmă a rămas un gust amar, acea dezamăgire în fața potențialului care este lăsat să ajungă la înălțimea așteptată.

După aceea mi-am văzut de viață păstrând aceste informații undeva printre neuroni mai puțin folosiți. Când au scos cei de la Corint cartea John F Kennedy și Marilyn Monroe. O iubire imposibilă am fost destul de curios încât să o cumpăr și să o citesc. Și acum, să vă zic două vorbe despre ea.

Vorbind strict despre cadrul istoric, autorul prezintă succint, telegrafic, ascensiunea celor două personalități, cei mai faimoși oameni din acea epocă. Kennedy, băiatul de bani gata dornic să ajungă președinte și Norma Jeane, orfana crescută fără urmă de compasiune dar având o frumusețe magnetică.

Cei doi se întâlnesc datorită apetitului nestăpânit pentru întâlniri amoroase al viitorului președinte american, pe atunci încă burlac. Trăiesc o relație consumată în spatele scenei, în umbra statuii de reformator și om drept pe care trebuia să o expună în America anilor 50, încă tributară începuturilor puritane. Dincolo de flash-urile aparatelor foto însă, se văd adevăratele chipuri ale personalităților.

Ceea ce face bine autorul este să dea la o parte cortina și să prezinte o rețea extrem de întinsă parazitară care lega diferitele filoane de putere. De la Casa Albă și sistemul legislativ, la micii pioni care își găseau semnificație prin servicii prestate pentru acei actori politici, până la mari familii aristocratice, la industria filmului și zecile de mii de aspiranți. Toate se leagă laolaltă țesând pânza tragică a vieții celui mai mare star de cinema feminin. Și toate sunt susținute de corupție, ambiție și viciu.

Singurul lucru pe care-l găsesc ca fiind un minus este tocmai stilul laconic. Totul e descris în zbor de pasăre, presupunând că unele detalii sunt știute dinainte de cititor. Cel puțin pe mine nu m-ar fi deranjat să citesc mai multe pagini care să pătrundă în acest turn Babel al puterii, faimei și decăderii.

Tristul adevăr este că tocmai datorită acestui sistem care se rotește fără oprire și care calcă în picioare pe cei care nu mai sunt utili sau deranjează s-a ajuns la moarte. E un stil de viață care macină, care consumă, înghite orice formă de omenie și liniște. Marilyn se hrănește cu speranțe false și promisiuni fără acoperire. Iar când vede adevărul în față, își dă seama că singurul lucru pe care-l poate face este să închidă ochii pentru totdeauna scăpând de povara frumuseții angelice care a adus-o acolo în primul rând.

Trăgând linie, cartea asta mai degrabă tentează decât oferă. Ceea ce este unic și asigură o lectură ușoară este forma de roman. Suntem așezați pe un scaun și ni se povestește toată această epopee ce ar fi fost mai plăcută dacă am fi știut că este ficțiune și nu realitate.

Probabil cel mai important lucru din toată povestea e că nu știu cât de sigure sunt informațiile pe care le aliniază autorul. Știam dinainte zvonuri și povești despre cele spuse, dar nimic precis. E adevărat, am citit cartea ieri așa că nu m-am putut documenta în plus, dar, după cum spune proverbul nu iese foc fără fum.

Până la urmă vorbim despre o tragedie și de aceea ar trebui să includem o mostră de solemnitate. Există multe prejudecăți legate de Marilyn, unele având acoperire, dar trebuie să ținem cont de două aspecte importante. Primul, mediul familial pulverizat din care venea, fiind lipsită complet de o copilărie cât de cât fericită.

În al doilea rând, faptul că ea a fost exploatată fără părere de rău. Bărbații din viața ei o vedeau ca pe fructul oprit și-l pofteau cu atât mai mult. Trăiau într-o cultură în care nu existau semne de întrebare sau bariere pentru apetitul lor. Ea ar fi vrut să fie privită mai mult ca o simplă blondă focoasă, dar stereotip a biruit și a adus-o în adâncul depresiei.

Dacă am vorbi despre Kennedy ar fi multe de zis. El iese șifonat, sau mai bine zis revine cu picioarele pe pământ. Până la urmă a fost un bun politician, care și-a mascat viciile, pozând în același timp în familist convins. E o altă avertizare de a transforma slujbașii publici în legende, pentru că tot oameni sunt până la urmă.

Cred că am vorbit mai mult despre subiect decât despre carte. Pe scurt, volumul ăsta este pentru cineva care este curios și vrea să afle datele importante (deși aș recomanda o verificare ulterioară pentru că nu tot ce zboară se mănâncă). Și mai poate fi probabil cumpărat de cineva care este superfan al lui Marilyn și tre să aibă toate cărțile scrise despre ea. În rest, nu e ceva extraordinar. Dacă mai găsesc ceva mai bun, scriu. De data aceea mai scurt.