2022-ul

 

Anul ăsta o să fie greu. De pronunțat.

 

Am vrut să scriu o postare lacrimogenă în care să lamentez eșecul rezoluțiilor de anul trecut. Am întocmit o listă cu 22 de chestii pe care aș fi vrut să le bifez în 2021. Le-am recitit acum și m-am bosumflat și mai tare dându-mi seama că am zburat pe lângă mai multe decât m-aș fi așteptat.

Da, unele au ținut de suișurile și coborâșurile Evenimentului Zilelor, care ne-a făcut să renunțăm la planuri mărețe. Multe vise s-au înăbușit în fașă din cauze dincolo de controlul nostru. Mai sunt și chestiile care țin de inabilitatea mea de a comunica natural și care nu s-au rezolvat ca prin minune anul trecut. Și acelea sunt supărătoare, dar nu pot spera decât că se vor diminua puțintel de-a lungul timpului, deși am ajuns la o vârstă la care încep să-mi dau seama care e fundația sufletului meu.

Daaaaaaar, am zis că nu băgăm o lacrimogenă. Aș putea găsi motive pentru care 2021 a fost un an, dacă nu ratat, cel puțin incomplet. Acum îmi dau seama că puteam face mai mult anul trecut, puteam crește mai mult. Dar n-am făcut-o. Asta-i viața. Nu-i scenariu de film în care protagonistul va deveni mai înțelept la pagina 221 și la pagina 278 omoară balaurul și-și câștigă prințesa.

Motive, motive, dar 2021 s-a dus, a rămas în istorie. Și pentru mine. O să vă zic și ce-am făcut în anul ce a trecut (și nu puține), dar nu acum. Acum, e 1 ianuarie (evident). Și mă gândesc o fărâmă și la viitor.

Ce a schimbat tonul postării e o imagine pe care am văzut-o pe Facebook mai devreme. O imagine cu un citat. Aici e puterea literaturii mari, a scrisului care rămâne peste timp și ne învață. Am zărit în feed o frază faimoasă și răs-pomenită, dar care mi-a răsărit în minte cu toată greutatea și înțelepciunea ei.

E o replică din Stăpânul Inelelor, cred prima carte. Într-o discuție dintre Frodo și Gandalf, în care hobbitul se plânge de acea povară ce i-a picat în brațe și pe care ar fi respins-o, bătrânul înțelept îi răspunde: All we have to do is to decide what we do with the time that is given us (Tot ce putem face este să decidem ce facem cu timpul ce ni s-a dat).

E o frază puternică. Și în contextul unui an nou, dar și al vieții, este genul de realizare care ar trebui să ne responsabilizeze și să ne aducă în fața unui mare adevăr. Timpul nostru, viața noastră este limitată. Oricât tragem de ea, nu se întinde mai mult decât îi este natural.

Și de aceea, e important ce facem cu acest timp. Cu fiecare zi în parte. Mă lupt să îmi omor goana după idealuri expansive și extraordinare. Vreau să ajung la acea esență a vieții trăite cu sens și la firul ierbii. Acolo se văd realizările pe termen lung. Asta cred că-mi pot propune pentru anul ăsta.

Nu că am să devin maestru-minimalist, ci că am să învăț să arunc câteva lucruri nefolositoare. Nu că voi vorbi cu 100 de cunoștințe, ci că voi căuta 4-5 buni prieteni. Nu că am să devin mare scriitor, ci că următoarea carte pe care am să o scriu va fi cea mai bună pe care o pot scrie în acel moment. Nu că am să devin Maica Tereza, ci că voi face minimul necesar pentru a ajuta pe cel care e în nevoie.

Viața se trăiește zi cu zi, și astfel cred că dezamăgirile sunt mai puține. Și e mai ușor când tragi linia să vezi până unde ai ajuns. Nu mai zic că 2022 o să fie anul în care revin în forță și în care reușesc să mă descopăr și să mă înțeleg pe deplin. Îl trăiesc zi după zi și sunt convins că pe 1 ianuarie 2023, o să vă pot spune că rețeta este una care funcționează.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/LPj8vt3EoXE