Într-un fel mi-e greu și mă feresc să scot în evidență lucruri negative legate de cărți, având în vedere că până acum am scos trei pe piață și nu e un proces ușor. Chiar și atunci când caut un nod în papură, tot încerc să-l motivez. Dar nu toate cărțile sunt născute egale, așa că trebuie să spunem și nițel adevăr.
Caligraful lui Voltaire, Pablo de Santis
Nu am știut la ce să mă aștept. Era titlu de Humanitas Fiction, așa că mă gândeam că va fi ceva fiță la mijloc. De cum a început mi-am imaginat că va urma scenariul tânărului care merge în apropierea bătrânului înțelept, nu se va înțelege cu el, dar până la urmă vor deveni prieteni și va învăța chestii despre viață de la el.
Apoi, pe neașteptate s-a transformat într-un roman polițist. Așa că am crezut că va urma acest gen, doar că va fi amplasat în Europa modernă. Dar aspectele legate de elucidarea cazului au fost foarte ușor pomenite și lăsate în suspensie. În cele din urmă s-a transformat într-un fel de carte cu conspirații, a la Dumas, cu iezuiți, dominicani și automate. Sună mișto, dar nu-i așa. Totul e tratat destul de superficial încât să nu fie memorabil.
E o carte care se citește într-o după masă, în câteva ore, dar care se uită la fel de repede.
Amintiri despre apă, Ivan Stankov
Asta mi-a plăcut. A reușit să mă așeze într-un sat bulgăresc de pe malul Dunării, aflat la marginea ieșirii din timp. Proza e înflorată pe alocuri și permite unele artificii care îți pișcă neuronii. Dar nu prea mult. Decorul e prozaic, personajele realiste, lipite de huma din care au ieșit, trăind vieți banale, dar pline de semnificație.
E și asta o artă, proza pământului, care îmi aduce aminte de Moromeții sau alte romane de aceeași factură. E genul acela de carte care te face să simți gustul pământului în gură și să inspiri aerul proaspăt al sălbăticiei abia civilizate.
Ca o ultimă remarcă, abia acum mi-am dat seama de ce este bun Cărtărescu. Nu știu dacă acesta e stilul lui Stankov sau a fost influențat de al nostru, dar de multe ori m-am trezit punând în balanță imaginile pe care le-au gestat cei doi autori. Și de fiecare dată, Cărtărescu era învingător. Nu știu dacă e vorba de imaginația pură sau de referințele născute din lecturi variate, dar proza din Melancolia, de exemplu, e de alt nivel.
Oricum, nota e bună pentru cartea povestită. De luat de la bibliotecă și răsfoit.
Puterea speranței, Juan Melgosa/Michelson Borges
La asta recunosc că mi-e greu să dau un verdict. Sau să rămân lângă verdictul pe care l-am hotărât. Fiind weekend am încercat o carte cu valențe spirituale, dar cu substrat practic. Ce scriu nu vine din gura unui specialist, ci a unuia care a mai citit pe marginea subiectului și l-a acostat și în terenul realității.
Am citit cartea pentru că are 110 pagini. Din start, un astfel de număr inhibă orice profunzime și nuanță care se poate oferi vreunei probleme. De aceea, când vine vorba despre depresie, anxietate sau stres, cred că e nevoie de un plonjon în ape adânci și nu o băiță la piscina din sat.
Cartea oferă soluții, unele care se repetă, creând un cadru pentru înțelegerea acestor probleme. Făcând asta pare mai degrabă un pamflet motivațional, decât un tratat care să vorbească unei persoane care este diagnosticată cu o astfel de boală. Nu e nimic ușor când vine vorba de acestea, și chiar dacă unele idei sunt folositoare și au rezultate, nu ar trebui prezentate ca fiind un panaceu pentru orice om ce trece prin acea vale a vieții.
Evident cartea e scrisă dintr-o perspectivă creștină și împrumută multe pagini fixării unui cadru biblic. O face într-un fel care are relevanță pentru cineva obișnuit cu această imagine, fără a detalia sau argumenta prea mult poziția sa. Astfel, ar fi bună de citit pentru cineva care nu o ia de la zero când vine vorba despre astfel de lucruri.
Ca orice carte probabil că va găsi cititori care o vor citi printre rânduri fiind încurajați și luminați de acele câteva zeci de pagini. Aș spune că se adresează unei nișe, oameni care se găsesc undeva la mijlocul tuturor acestor coordonate, fără a avea vreo atracție puternică pentru cei care au o experiență îndelungată cu astfel de probleme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu