A venit mai repede decât mă așteptam. Momentul era inevitabil. Nici cei mai optimiști nu ar fi fost siguri că nu se va întâmpla. Cei mai mari ajung să se împiedice și să-și avarieze visele. Campionii se trezesc punând un picior în podea, năuciți de forța loviturii. Singurul lucru care rămâne incert este clipa când se va întâmpla.
Nu am fost prea melodramatic, nu? Dincolo de toată lălăiala asta, e un adevăr. Planul meu de a-- citi trei cărți pe săptămână s-a lovit de primul obstacol. Pentru prima săptămână nu mi-a reușit. Am citit o singură carte, recunosc, o carte destul de bună. Dar nu suficient.
Totul a început când am sărit peste ziua de luni. Spiritul meu introvertit a fost zguduit în weekend și a hotărât să-și bage time-out pentru o zi. Așa că marți am început o carte pe care am terminat-o miercuri. Așa că mi-am zis că pe weekend recuperez. Îmi alesesem pe sâmbătă un volum și-l pusesem pe noptieră. Au fost însă zile solicitante și ochii m-au făcut să abandonez planurile, lăsându-i să se relaxeze oleacă.
Dar, pentru că nu suntem aici să citim despre cum îmi plâng de milă, recenzia...
Cadavrul din bibliotecă, Agatha Christie
Am o relație interesantă cu doamna romancier. Am ascultat o piesă de teatru, am văzut două filme, acum am și citit o carte. După Hercule Poirot am făcut cunoștință cu Miss Marple. Și cred că o să vreau să mă întâlnesc din nou cu ea.
Povestea e simplă. În conacul unei familii nobiliare de la țară, într-o dimineață, este descoperit cadavrul unei fete blonde. Lumea se panichează, începe să caute suspecți și motivații. Apar apropiații, totul pare clar, sau nu neapărat. Că doar e un roman polițist.
Nu am fost niciodată împătimit după polițiste (cărți, zic). Pe de altă parte, e Asimov cu roboții lui detectivi. Mai mult, cam tot ceea ce a scris el lasă aroma aceea de mister și scrum din pipa lui Sherlock Holmes. Sunt într-o etapă a vieții în care accept orice atâta vreme cât oferă ceva mai mult decât o excursie negândită de 200 de pagini.
Cred că vă dați seama că vorbesc cam puțin despre cadavrul din bibliotecă. Nu prea știu ce aș putea spune fără să las vreun indiciu pe dinafară. E o carte bună, ce se citește repede și ce te face să lucrezi. Fără să vrei începi și tu să lucrezi cot la cot cu detectivi și vii cu propria propunere de criminal.
Mi-a plăcut că Christie nu le complică. Citisem la un moment dat un fel de carte-mister care s-a folosit de răsturnări de situație până la punctul în care au devenit atât de ridicol încât îți venea să râzi nu să fii uimit. Totul e liniar, credibil, dar lasă loc și pentru cel puțin un moment de: gasp!
Nu știu când o să mai citesc vreo altă carte de-a ei, dar când am să o fac, o să fie cu plăcere. Christie știe să creeze personaje rotunde, volubile, misterioase, șugubețe și capabile să fie eroice sau malefice. Te plimbă printr-o Anglie rustică, proaspătă și uneori pătată de sânge. Important e că la finalul zilei nimeni nu moare în zadar și criminalul ajunge în spatele gratiilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu