Azi de dimineață am ieșit afară din casă și am respirat aerul de după ploaie. Era acea atmosferă calmă, înviorătoare, luxuriantă. Peisajul era banal, în fața casei, dar odată ce am tras acel aer în piept, am simțit o stare de serenitate și împăcare pe care nu o poți prinde decât arareori.
M-a făcut să mă plimb cu gândul prin coridoarele memoriei. Toți acei ani care s-au dus și în care, făceam drumuri în astfel de zile mohorâte sau ploioase. Cum dădeam ture în jurul campusului, sau înaintam pe străzile aglomerate din Centrul Vechi, drumurile pe lângă catedrala Sf Mihail, dinspre sau înspre casă.
Cei mai mulți iubesc soarele și atingerea lui mătăsoasă. Le place căldura lui și lumina cu care spală fațade, copaci, chipuri. Mie îmi place vremea mohorâtă. Când norii se agață leneși de orizont, desfășurând o cortină apăsătoare și egală. Aerul e puțin tăios, făcându-te conștient de împrejurări. Un strop de răceală îți pișcă obraji ținându-te alert.
Sunt multe lucruri care ne fac diferiți, plăceri și neplăceri născute din felul în care suntem construiți și educați. Unele caracteristici ajung să fie apreciate de către societate și sunt urmărite ca fiind de dorit. Cei care nu sunt pe aceeași lungime de undă sunt priviți chiorâș.
Eu m-am obișnuit cu asta. Nu pun mare preț pe diferențe. Sunt mai degrabă atent la mine și la ceea ce vreau eu, decât la urmarea unor mode și idealuri care nu-mi spun mare lucru. Sunt convins că dacă alții ar face la fel, s-ar scuti de multă bătaie de cap și de multe ore de terapie.
Voiam să ajung aici. Și am să fac ceva puțin neobișnuit pentru mine. Am plecat de la general și am ajuns la personal. Și dacă tot e 16 martie, o zi după Idele lui Marte, putem pune de-o celebrare. Pentru că mă simt într-un fel festiv, am să dau din casă.
Pe lângă faptul că ador ploaia și vremea asta mohorâtă îmi încarcă sufletul, sunt alte gusturi de care nu mă pot dezice. Nu e nimic anormal să nu vrei să fii ca lumea. Una e să alergi pe o pistă îngustă în care toți dau din coate, alta e să-ți sapi propriul drum descoperindu-te pe tine și oferind ceva în schimb lumii.
Așa că am să vă spun câteva chestii despre mine. Nu sunt atât de cunoscute pentru că nu sunt genul de persoană care să-și depene povestea vieții la fiecare cinci minute. Dacă vă întrebați de ce scriu asta, v-aș răspunde, despre ce altceva să scriu? N-ar avea rost să vorbesc despre problemele zilei, experții în geopolitică de pe Facebook și-au dat deja cu părerea. Și pentru că... e blogul meu. Scriu despre ce vreau :D
Să purcedem....
-în copilărie, jucându-mă de obicei singur pe stradă, am imaginat scenarii în care specii de Pokemon reprezentau popoare din antichitate și Evul Mediu (de exemplu Charmeleoni erau romani, Squirtle erau greci și așa mai departe) și apoi îmi scriam propria istorie cu aceștia
-oricâte piese aș avea într-un playlist nu le ascult în ordine, întotdeauna le schimb până găsesc pe aia pe care simt că o vreau în acel moment
-interesul pentru cele mai noi gadgeturi s-a oprit în ziua când mi-am cumpărat un Pentium IV
-sunt atins de morbul colecționatului; de mic am colecționat cartonașe, cartele telefonice, bani vechi, cărți, de aceea trebuie să fiu foarte atent
-în clasa a XII-a, într-o zi când făceam pregătire pentru BAC la limba română am venit în Arad de dimineață și am vrut să merg în Aradu Nou; pe atunci podul Traian, legătura directă, era închisă; așa că am ocolit un cartier întreg pentru a ajunge unde voiam; când m-am întors mi-am dat seama că podul era închis doar pentru mașini și pietonii puteau trece liniștiți
-dacă trebuie să mă așez pe un scaun într-o sală cu public, aleg un loc care se găsește cât mai aproape de spatele încăperii; acelea sunt cele mai bune
-la 11 ani am desenat primul meu atlas istoric
-opinie controversată: întotdeauna mi-a plăcut mai mult Mesopotamia decât Egiptul antic
-dacă îmi comandam ceva de la un fast food și ceva nu era în ordine, mulțumeam casierului și mergeam mai departe
-clădirea mea preferată din București a fost Atheneul român
-probabil am mai multe fotografii cu pisici decât cu mine
-singurul dezavantaj al Aradului este că e prea departe de Mare; și regret că nu am fost de mai multe ori pe acolo cât am stat în București
-dacă intru într-o librărie, uit de foame și sete
-cele mai frumoase zile ale anului sunt ultimele săptămâni, încununate de Crăciun și Anul Nou; preferabil cu zăpadă deși nu prea mai e cazul
Și ultima...
-îmi place Singur acasă, în special primul film; și asta tot opinie controversată e
Nu știu cum aș putea să plusez după această ultimă dezvăluire așa că am să închei. Punct
sursa foto: https://unsplash.com/photos/JgDUVGAXsso
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu