Săptămâna trecută s-a petrecut o schimbare ca toate schimbările. Neașteptată. De la trei cărți de ficțiune, am ajuns să fac loc uneia de non-ficțiune. Și săptămâna următoare, m-am ales cu un bufet. O să fie și mai interesant de comentat pentru că nu mai e eul epic cu mine pe toate paginile.
Porțile Europei. O istorie a Ucrainei, Serhii Plokhii
Am ajuns și eu să reacționez în stilul meu la toată situația din apropierea noastră. Mi-am dat seama cât de puține știu despre Ucraina. Niște informații răsfirate pe-un fir de ață. Insuficient pentru un fundal, chiar dacă astăzi nu e nevoie să știi ca să te exprimi.
Cartea asta e un volum-mamut care te ia în brațe și te plimbi pe coridoarele timpului. Ne împinge de la Herodot, sciții și cimerienii care populau stepele nord-pontice în Antichitate până în zilele noastre. Informațiile sunt destule, bine organizate, dar și aerisite. E bun ca manual, carte de referință pe subiect.
Am ajuns să apreciez mai mult pe ucrainieni și istoria lor amețitoare. Ar trebui să-i înțelegem bine. În tinerețea noastră și de noi au tras imperiile în toate părțile. Avem multe traume istorice în comun. La ei este de apreciat curajul nebunesc care i-a făcut ca de fiecare dată după ce casa le-a fost făcut zob de visele vreunui împărat frustrat, au luat-o de la capăt cu speranța că vor trăi odată în pace și libertate. Din păcate, ziua aceea încă nu ține de istorie, ci de viitorul nescris.
Păzitorii timpului, Poul Anderson
După încrâncenare e nevoie de liniște. De aceea am luat un roman SF, ca să mă deconectez de la agitație. E o carte veche, de la Nautilus 90, deși poate ar fi interesant de retipărit în zilele noastre.
Povestea e pulpy rău și combinată cu mirosul ăla magic de carte veche a la Nemira, chiar te poate transporta în timp și spațiu. O societate secretă are ca scop protejarea integrității temporale oprind indivizi care pun în pericol realitatea. Foarte repede am făcut comparația cu Sfârșitul Eternității a lui Asimov, deși stilul și formatul este diferit.
Anderson reunește în carte vreo 4 sau 5 povestiri scurte cu subiecte diferite. Nu există o narațiune liniară. Dar fiecare este fascinantă în felul ei. Vrăjitori britoni și un tumul care schimbă istoria. Un bărbat dispare pe timpul lui Cyrus cel Mare. O lume în care romanii sunt înfrânți de cartaginezi. Mongolii sunt pe punctul să ajungă în El Dorado.
A fost o lectură plăcută, palpitantă. S-ar putea ca acel umpf în plus să vină de la plăcerea istoricului care se joacă cu scenarii de genul what if. Sau pur și simplu Anderson știe să țeasă o poveste bună ce unește istoria cu literatura antrenantă.
Evanghelia și tradiția rabinică, Michel Remaud
Ăsta recunosc că e genul de carte pe care nu aș putea-o recomanda. Dintr-un motiv simplu, și anume e o carte pentru nișa specialiștilor. Nu știam la ce m-am înhămat când am luat cartea, pe site-urile românești de vânzare nu există obiceiul de a posta măcar un cuprins sau câteva pagini (există excepții, evident).
Premisa cărții este simplă: Noul Testament poate fi înțeles mai ușor în contextul iudaic de secol I. Chiar unele detalii și referințe marginale au un substrat în cultura epocii, care evident nouă ne este totală străină. Un plus al cărții ar fi faptul că autorul oferă exemple, nu pornește o explicație abstractă. În afara capitolului introductiv și al celui final, putem citi 15 astfel de situații.
Având totuși în vedere că subiectul este unul condiționat de absența multor date sigure, efortul e folositor mai degrabă pentru cineva care e deja implicat în studiul epocii, a culturii, a religiei etc. E o lectură ușoară pentru un neinițiat (hey, thats me!), dar s-ar putea să nu rămână cu nimic mai mult decât niște ipoteze și detalii deconectate de la realitățile cunoscute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu