Recunosc mi-e greu să rămân constant cale lungă, dar mă bucur că încă nu am abandonat cititul și nici nu m-am procopsit cu vreun motiv care să-mi fure timpul. Și săptămâna asta am citit trei cărți, mai scurțele, dar interesante.
Stația centrală, Lavie Tidhar
M-am întors la SF cu un roman peste care îmi treceam degetele de fiecare dată când îmi mutam Nautilușii. E destul de fascinant încât să-mi aduc aminte de el cu plăcere.
Practic nu există un fir narativ foarte strâns sau un final închis. Cartea ar putea fi citită ca o serie de povestiri închegate în jurul unor personaje comune. Într-un viitor distopic, Tel Aviv devine o poartă de legătură între Terra și restul umanității împrăștiate printre stele. Acolo se află stația pomenită în titlu, un nod de călătorie extrem de important. Aici trăiesc sau ajung protagoniștii, trăindu-și dramele personale conectate între ele.
Nu am putut alunga senzația aceea de manga, asemănătoare cu Alita, Ghost in the Shell sau alte opere în care se sondează posibilitatea îmbunătățirii trupului uman. Oamenii devin cyborgi, sunt uniți într-un fel de internet care e activat în subconștient și trăiesc în această lume fără liniște. Dincolo de asta, gândul m-a dus la stilul lui Amin Maalouf, datorită fundalului oriental al romanului. Tidhar creează personaje cu care poți empatiza, o istorie fascinantă și un lore bogat despre care ai vrea să afli mai mult. O rețetă perfectă pentru o carte memorabilă.
Ipocrizia Facebook/Google/Amazon, Jonathan Taplin
E genul de carte cu un mesaj ușor de reținut: monopolul e nașpa. Și din cauza internetului monopolul nu mai este înțeles ca atare din punct de vedere juridic. Principalii vinovați sunt fix aceia pe care ne bazăm pentru a comunica, a ne informa și a ne alinia societății consumeriste în care trăim.
Subiectul a fost abordat și înainte, în alte cărți mai atrăgătoare. Nu zic că asta nu-i așa, doar că e un pic nehotărâtă. Motivul e meseria autorului care a fost manager de trupe și a văzut cum la începutul anilor 2000, odată cu popularizarea internetului și a pirateriei, muzicienii au început să piardă bani și să fie plătiți mai puțin.
Plecând pe acest fir a studiat problema și a descoperit o încrengătură de indivizi care s-au îmbogățit în mod spectaculos și care acum sunt unii dintre cei mai influenți oameni din Statele Unite și din lume. Centrul lor de comandă este Silicon Valley, faimosul avanpost al progresului tehnologic. Aceștia au reușit să ajungă unde sunt datorită carismei și convingerii că pot cu adevărat să aducă viitorul mai aproape de noi.
Taplin găsește ca rădăcină a acestei mentalități scrierile autoarei americane Ayn Rand, promotoare a unui individualism mizantropic pentru care doar profitul și reușita au importanță. Operele ei au fost citite de cei care au pus bazele acestor rețele sau i-au propulsat în față pe acei inovatori.
Rezultatul este ceea ce vedem astăzi, o piață dominată de puțini indivizi care mânuiesc o putere imensă asupra noastră, clienții lor. Și idealul care e departe în momentul acesta e internetul liber, în care nu există o goană după profit și în care creatorii mici și mijlocii își pot câștiga existența pe urma talentului lor. E o carte cu bătaie lungă, anii ce vor veni, urmând să arate încotro va înclina balanța.
Iov, Adrienne von Speyr
Spre sfârșitul săptămânii am trecut în revistă o nouă carte cu valențe spirituale. Von Speyr a fost o gânditoare catolică ce a trăit la începutul secolului trecut. Opera sa apare la editura Galaxia Gutenberg.
Cartea reprezintă o schiță de comentariu a cărții biblice Iov. Din câte se explică a fost scrisă cu puțin înainte de moartea sa, așa că poate părea nefinisată. Ea reia practic, capitol cu capitol narațiunea vetero testamentară, redă unele pasaje în cuvintele sale căutând un sâmbure de înțelepciune ascunsă.
Întreg procesul e executat dintr-o perspectivă creștină nou-testamentară. Iov apare ca un înaintaș al lui Iisus și a suferințelor Sale pe care von Speyr le pune de multe ori în contrast cu patimile Acestuia. De fapt, întreaga narațiune e interpretată de așa manieră încât să reiasă contrastul dintre vechi și nou, scoțând în evidență efectele declanșate de întruparea lui Christos.
Von Speyr oferă anumite interpretări pe care nu le-am mai citit, dar în principal ne conduce în siguranță pe drumul înspre concluzia așezată de autorul biblic. Probabil nu este genul de carte recomandată cuiva care e novice în ale Vechiului Testament, dar pentru cineva care a studiat subiectul poate fi o lectură provocatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu