Nu știu alții cum sunt dar mi-ar plăcea să cred că o carte are mai multe dimensiuni. Un roman este suma fiecărui cuvânt care ajunge să fie scris, corectat și apoi tipărit. Mai are și forma golurilor și pauzelor care sunt la fel de necesare ca și orice slovă așezată pe foaie. Evident, coperta îl transformă într-un obiect de preț, memorabil pentru acela care îl citește și mai ales îl deține. Ai putea oare să auzi o carte?
E o întrebare interesantă. Cred că unii oameni pot citi, cu căștile așezate ușor pe urechi gata să audă melodii pe care le consideră a fi în ton cu ritmul cărții. Eu am avut astfel de experiențe în care melodii au rămas de-a dreptul grefate pe experiența lecturii. Deși recunosc că de cele mai multe ori prefer un zgomot de fond care să nu-mi distragă atenția.
Totuși, există posibilitatea ca unele persoane să nu sufere de această afecțiune ca și mine. Sau mai mult, să fie interesate de felul în care ar suna lumea Labirinturilor de Lut. De aceea am făcut acest exercițiu poate puțin neobișnuit. Am adunat câteva piese muzicale care pentru mine ar reprezenta cartea scrisă. Țin să spun că ele nu au avut vreo legătură cu actul în sine de scriere, pur și simplu le-am recunoscut ca făcând parte dintr-o coloană sonoră neoficială.
Asta ține mult și de preferințele mele. Am ales piese orchestrale, în general soundtrack pentru că nu prea sunt conectat la muzica contemporană. Și nici nu am vrut să o dau pe panta clasică pentru că ar fi puțin snob, deși unele personaje din carte ar fi încântate de un asemenea repertoriu.
Nu țin să explic fiecare alegere, unele sunt evidente pentru cei care au citit cartea, altele poate nu au aceeași rezonanță, eu sper că vor fi convingătoare pentru voi și vă veți regăsi în ele. La fel de bine altcineva își poate construi o altă listă, mai apropiată sieși, eu sunt responsabil doar pentru cuvintele puse pe pagină, nu și de sunetele ce s-ar putea să răsune din interiorul lor.
Și noah, puteți spune că sunt alegeri evidente, sau v-ați fi așteptat la niște melodii obscure sau mai știu eu cum. Inspirația și intuiția nu țin de alegere și ghidează imaginația. Aș putea la fel de bine să spun că nu am avut de ales în piesele care mi se par că seamănă cu ce am scris. Sau poate suna foarte pretențios. Depinde de fiecare. Audiție plăcută!
-You can’t repeat the past (Great Gatsby)
-Quantum Mechanics (Oppenheimer)
-Kingdom of Atlantis (Aquaman)
-To the Stars (Ad Astra)
-The Force Theme (Star Wars: A New Hope)
-Stone Language (The Time Machine 2002)
-On the nature of daylight, Max Richter
-Valsul nr. 2, Dmitri Shoshtakovici (pentru o anumită scenă, cine a citit cunoaște)
-Concerning Hobbits (Fellowship of the Ring)
-Sent here for a reason (Man of steel)
-Themyscira (WW84)
sursa foto: https://unsplash.com/photos/black-and-blue-cassette-tape-wvbOWcIDuYg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu