Când te gândeai că literatura nu poate să-ți ofere noi inspirații pentru viață, uite că te surprinde și mai tare. Și nici nu este vorba de ceva tipărit într-o carte!
Am să fiu sincer și am să recunosc, primele tentative literare au fost teribile. Din păcate nu mai am caietele în care mi-am iscălit tentativele imaginare, dar îmi aduc aminte de felul în care au fost scrise. Și mi-au rămas niște rămășite, ca dovadă suplimentară.
Pe atunci eram infectat cu sindromul Asimov (trademark personal), adică o formă de scris minimalizată, redusă, ce conținea esența. Ar semăna mai degrabă cu o schiță mai extinsă, un plot synopsis care are din întâmplare dialog aruncat printre rânduri. A fost un dezastru, dar a fost un prim pas necesar în călătoria mea. E drept Asimov scria succint, dar el avea talentul de a spune multe în puține cuvinte. Eu la vârsta aia nu aveam nimic în afară de un pix, un creion și ambiția de a le pune laolaltă.
Mult timp am fost inspirat de viziunea aceasta a scurtimii, a brevității. Spre rușinea mea recunosc că de multe ori, când parcurgeam un roman, săream peste părțile descriptive pentru că mă interesa doar dialogul, informațiile care mă ajutau să ajung cât mai repede la final. Până la urmă asta contează, să rezolvi problema, să respiri ușurat că ai terminat cartea. De parcă romanele sunt probleme de matematică sau maratoane ce trebuie încheiate.
În anii ce au urmat, pe măsură ce am gustat dintr-o paletă mai largă de scriitori mi-am dat seama că poate nu există un răspuns atât de simplist la dilema mea. Am citit pe nerăsuflate pagini peste pagini peste pagini de descrieri și plonjoane mentale notate de către Victor Hugo în Mizerabilii sau de Tolstoi în Război și pace. Nu m-am mai plâns că e lung și plicticos. Am înțeles ce însemna imersiunea într-o carte. Fiecare detaliu contează.
Puțin mai târziu am citit cartea lui Orhan Pamuk, Romancier naiv și sentimental, o serie de prelegeri ținute de către autorul turc. Una din ele vorbește tocmai despre asta, despre faptul că într-o carte bună, fiecare element contează. Nu există cuvinte aruncate doar pentru a demonstra în câte feluri poți spune un lucru sau pentru a depăși un număr de cuvinte. Romanul este ca o pictură, detaliile luate laolaltă creează o pânză mentală ce produce o impresie mentală, dar și emoțională.
Așa că un roman, sau orice operă de ficțiune, nu poate fi doar un galop neobosit în urmărirea intrigii, pentru ca în cele din urmă, epuizat să te bucuri că ai ajuns la finiș. Am ajuns să apreciez momentele simple, de pauză în care personajul se oprește, reia firul evenimentelor anterioare, descoperă ceva nou despre sine sau este surprins de diferite aspecte ale cadrului. Nu pot spune că le pot implementa la fel de bine, dar măcar am învățat lecția teoretic.
Atenție, mare atenție, aici se schimbă macazul înspre lucrurile practice!!!
Am încercat să atrag atenția în cazul în care v-ați plictisit să citiți delectările literare. Pentru că voiam să ajung aici, dar să vă port împreună cu mine pe drumul descoperirii. Cred că am înțeles un lucru interesant și de folos în viață. Probabil asta e cea mai puțin arogantă formă pe care o putea lua propoziția, așa că îmi cer scuze.
Revenind la idee, pentru mulți oameni viața și relațiile dintre oameni sunt trăite în același format accelerat. Ne interesează doar cele mai importante puncte din viața celor apropiați. Îi ascultăm cu atenție doar dacă ceea ce spun avansează intriga. Restul este balast prin care putem avansa fără a-l băga în seamă. Mergem pe repede înainte și citim doar cele mai importante liniuțe de dialog în care aflăm făptașul și motivația crimei.
Viața este organizată în așa fel încât să ne rupă, să ne oblige să pierdem ore în care am putea sta cu cei apropiați făcând altceva. Relațiile noastre sunt și așa sacadate, întrerupte, prescurtate. Unii încearcă să reechilibreze balanța și să transforme orele de comuniune în ceva cu adevărat plăcut, în care să strângă legăturile între ei, soț și soție, părinții și copii, prieteni buni etc.
În multe cazuri, și asta este mult. Ajungem să fim preocupați de finalul poveștii noastre, de capitole și sarcini noi, sărim cu totul peste acele capitole interactive, care ar trebui trăite laolaltă cu cei dragi. Ne mulțumim cu esențialul, cu rezumatul, cu pregătirea pentru următorul pas fără a înțelege prea bine de ce am ajuns aici.
Personal, cred că asta este o problemă, pentru că se cască o prăpastie, fie că o resimțim, fie că nu. Mai putem vorbi despre relații dacă unul din parteneri nu știe decât rudimentele, lucruri pe care le poți citi pe descrierea unei pagini de socializare? Afli despre celălalt detalii pe care le poate auzi un străin cu care se întâmplă să socializezi în tren. Și consideri că ești apropiat de cel cu care stai sub același acoperiș.
E o liniște falsă, o impresie care nu folosește nimănui. Ai putea ajunge în situația în care cineva ar vrea să vorbească, dar știe dinainte că nu va fi ascultat, pentru că informațiile pe care vrea să le transmită nu avansează povestea, dar sunt importante pentru sufletul său. Așa că tace, și mai face un pas în direcția opusă, așteptând momentul să spună ceva important. Dar atunci o face cuiva pe care îl percepe ca fiind mai străin ca alaltăieri. Poate atunci renunță cu totul să mai spună ceva, pentru că celălalt nu se poate bucura pentru că nu-l înțelege, nu a urcat același munte cu el, simțind fericirea descoperirii. Este un lanț care se rupe și care cu greu mai poate fi reparat.
Un roman se poate relua după un timp, în tihnă. Poate redescoperit și înțeles în profunzime. Viața nu mai poate fi repetată, deciziile nu au buton de resetare. Calea esențialului și a rezumatului este calea ușoară. Credem că știm tot ce trebuie știut despre celălalt, fără a-l asculta. Nu mai este nevoie. Și așa, profunzimea se pierde și relația este plată, sărăcită. Dacă un om ar trebui să aibă regrete pe măsură ce îmbătrânește, acesta ar trebui să fie în vârful listei. Nu că într-o viață nu am reușit să citim toate cărțile pe care ni le-am propus, ci că n-am reușit să-i citim atent pe aceia cărora voiam să le împărțim dragoste.
Photo by Anastasiya Badun on Unsplash
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu