Așa ceva chiar n-am mai pățit cu nicio carte până acum. De obicei, le iau și le citesc cap-coadă fără interferențe. Sunt destul de fixat încât să am nevoie de liniaritate. Ca întotdeauna, apar excepții.
Am luat cartea cu mine pe tren, pentru o plimbare până la București. Era suficient având în vedere că avea vreo 500 de pagini. Am citit o mare parte pe drum, dar m-am împotmolit, eram obosit și aveam gândurile mele. Cele câteva zile cât am stat acolo, nu am pus mâna pe carte. Și mi-am văzut de altele ale mele.
A urmat un alt drum până la București și jumătate de carte încă necitită. Ironia face că nici măcar acest nou impuls nu a fost suficient pentru a termina cartea. Rămăseseră vreo 150 de pagini și întâlnirea cu cvartetul de vară care au lăsat-o în aer. În sfârșit, câteva zile de repaus după acei giganți m-au ajutat să o duc până la capăt.
Probabil acest sumar este mai important pentru mine și doar pentru mine, dar simțeam nevoia înscrierii pe undeva. Acum, să vorbim despre roman. L-am luat cu mine pentru că era SF, era voluminos și în același timp un fel de light read. Se află în același univers space opera împreună cu trilogia (de acum cvartetul) Revelation Space despre care am scris anul trecut. În același timp, este o carte de sine stătătoare fără să afecteze desfășurarea acțiunii din celelalte.
Despre ce este vorba? Percepem acțiunea din perspectiva lui Tanner Mirabel, un fost mercenar care vine pe planeta Yellowstone căutând răzbunare. Ultima sa slujbă s-a încheiat într-un mod violent și umilitor, cu moartea celor pe care fusese plătit să-i apere. Iar mânia sa este îndreptată contra lui Reivich, cel care i-a atacat mișelește și i-a eliminat pe foștii săi angajatori.
Dar odată ce ajunge pe planetă lucrurile se complică. După o altercație memoria îi este afectată și se oprește la o mănăstire unde se recuperează. Mai mult decât atât este infectat cu un virus religios care-i permite să retrăiască amintirile faimosului fondator Sky Haussman, cel care a întemeiat Atuul lui Sky, planeta sa natală. Pe măsură ce se afundă în labirintul Orașului Abisului complicațiile se adâncesc și nimic nu mai este sigur sută la sută. Iar finalul oferă o răsturnare de situație care zguduie complet tot ceea ce ai citit până atunci.
Ce mi-a plăcut? În primul rând atmosfera. La fel ca în celelalte cărți, Reynolds își demonstrează imaginația proiectând o civilizație intens tehnologizată, lovită de un virus care a transformat-o într-un mod deplin. Orașul Abisului este o ruină, o carcasă, ce este locuită dar care e la un pas de disoluție. Iar descrierile fantomatice ale megastructurilor decrepite oferă o senzație de neliniște și uimire.
Mi-a plăcut și al doilea fir narativ care vine din amintirile lui Haussman. Încercările sale de a menține controlul navei sale și fricțiunile din cadrul flotei ce se îndreaptă spre planeta ce urma să fie colonizată. Practic sunt două cărți amestecate în una singură și probabil fiecare cititor va prefera o secțiune peste cealaltă.
În rest, nu prea se găsește nimic inovator în romanul lui Reynolds. Este o povestire neo noir, cu un mercenar care încearcă să-și repare trecutul, căutându-l pe cel care a adus moarte celor apropiați. Firește se întâlnește cu niște domnițe atrăgătoare care îi pică în plasă, au loc destule secvențe de acțiune și o critică socială a orașului divizat între bogații masați în nori și săracii care trăiesc în Mulci, la baza societății.
Până la urmă toate capătă o formă competentă și Reynolds reușește să le îmbine într-o povestire coerentă, conducând înspre acea revelație finală și neașteptată. Poate ar fi avut un impact mai puternic dacă n-aș fi citit-o după două luni, dar în același timp este confuză. Sentimentul este infuzat în structura cărții, dar pentru unii cititori poate să fie prea mult.
Nu pot spune că nu mi-a plăcut cartea, dar nici nu m-a impresionat. Astfel, și-a împlinit rostul fiind o carte numai bună de citit în tren. E o carte pentru cei care sunt pasionați de universul lui Reynolds și vor să citească fiecare cuvințel scris de către autorul britanic. Ar putea fi bună și pentru cineva care n-a citit nimic din această serie și ar vrea să înceapă de undeva. E un test folositor pentru că dacă îți place, vei citi mai departe, dacă nu, vei căuta alți autori care știu să-ți facă cu ochiul.
Poate cândva mă voi apuca și de Prefectul, deși nu știu pentru că Reynolds i-a mai adăugat două volume și deja cere cam multă implicare temporală. Și mai rămâne ultimul volum din cvartet pe care ar trebui să pun mâna. Sigur nu anul acesta.
Mai rămâne și problema achiziției pentru că romanul a apărut în seria SF de la editura Tritonic, astfel că a devenit o pradă rară de anticariat. Fanii ar putea comanda cartea în limba engleză sau ar putea să potopească editura Nemira cu cereri de a continua seria. În orice caz, e o carte pentru veteranii anticipației.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu