Rămânem o vreme în zona macro pentru că împăcăm două capre din ferma minții mele. A fost un impulse buy dintr-o librărie din Timișoara și cam asta se întâmplă dacă așezi cuvântul imperiu în titlu și nu-i vorba despre o serie fantasy care n-are nicio legătură cu realitatea.
Citind-o acum, o simt ca o legătură, continuare și reluare a unor idei pe care deja le-am prins de la Zakaria din lectura celeilalte cărți. Doar că aici autorii, Peter Heather, profesor de istorie medievală și John Rapley, economist politic, așază o altă grilă de interpretare ce demonstrează similitudini fascinante între două mari imperii.
Să le spunem civilizații, așa cum le-a identificat Neagu Djuvara în cartea sa, Civilizații și tipare istorice (din care am citit jumătate acum 10 ani deci mi-o aduc aminte deplin). Prima, este cea fondată de Roma care a devenit unul din marile imperii ale Antichității și care încă influențează lumea până astăzi prin varii metode. Cea de-a doua este Occidentul văzut ca întreg de-a lungul istoriei sale.
Iar acești doi savanți așază înaintea cititorului două poteci paralele de-a lungul cărora deșiră istoria acestor două entități separate de aproape 500 de ani (Occidentul își începe ascensiunea odată cu Columb și Vasco da Gama, poate mai devreme, dont quote me). Și chiar dacă pare improbabil, descoperă similarități impresionante în ciclurile imperiale ale civilizațiilor.
Pe scurt, să prezentăm cele 3 mari asemănări hotărâtoare pentru ziua de astăzi și pentru viitorul umanității. Prima, imperiul se extinde, își creează o zonă de dominație și stabilește o frontieră. De cealaltă parte a periferiei rămân alte populații înspre care iradiază prosperitatea și ideile imperiale. În timp, periferia devine suficient de puternică încât să calce frontiera și să se asimileze cu metropola. A fost cazul triburilor germanice pe timpul romanilor, e cazul tuturor popoarelor intrate în imperii coloniale europene în secolul al XIX-lea și care își croiesc drum spre Europa.
A doua, numit de ei șocul exogen. Roma se luptă îndelung cu triburile barbare, dar crește un rival extern mai primejdios cu care se va prinde într-un război perpetuu și care a dus în final la ruinarea statului latin. Este vorba de Imperiul persan Sasanid rămas un ghimpe în coaste chiar și când titulatura imperiului european s-a schimbat în cea bizantină. E ușor de ghicit imperiul contemporan, China modernă, care a crescut vertiginos și amenință ordinea globală păstorită de Statele Unite.
În al treilea rând, Roma s-a confruntat pas cu pas cu incapacitatea de a oferi servicii de bază cetățenilor săi copleșită de diverse crize mărunte ce au scurtcircuitat sistemele administrative. Autorii aduc în paralelă serviciile sociale apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea, promisiunea statului că va avea grijă de cetățenii săi, prin îngrijiri medicale, concedii, pensii etc.
Problema întrevăzută este cea a datoriilor uriașe care se tot rostogolesc și care reprezintă o problemă gravă pentru guvernele occidentale și nu numai. În carte se explică detaliată de unde au apărut. Ideea este că ele rămân și trebuie plătite. Dar asta pune în pericol angajamentul față de cetățean pentru că nu le putem avea pe amândouă. Și asta duce la înflorirea extremismului, populismului și la riscul repetării scenariului roman și al prăbușirii totale a civilizației occidentale. Ah, și ca să adăugăm încă o sursă de angoasă permanentă, omenirea a plonjat într-o criză demografică accelerată care îngreunează și mai mult rezolvarea situației.
Cam astea sunt ideile de bază ale cărții. Mi s-a părut interesantă, premisa este credibilă, chiar dacă poate s-ar putea spune că unele aspecte ar putea părea trase de păr. Sau nu, nu pot vorbi din perspectiva unui expert în aceste domenii.
Mi-a plăcut mai ales că m-a ajutat să înțeleg mai bine perioada 1990-2010. Poate suna ciudat, având în vedere că am fost contemporan acelor ani, dar i-am trăit ca un copil care nu pricepea prea mult din ce se întâmpla. Autorii au așezat bine cronologia, cauzele și efectele unor realități pe care am ajuns să le trăim. Până și felul în care s-a desfășurat criza economică din 2008 a reușit să capete sens în mintea mea limitată financiar. Zic că ăsta este un punct forte al cărții.
Am avut la un moment dat o lectură în oglindă, un dialog cu o altă carte. Într-un din capitole se vorbește despre felul în care sistemul occidental a funcționat după 1945. și în acea descriere, în contactul cu Periferia, am revăzut principalele puncte din cartea despre economia comunistă a României citită de asemenea recent. Mi s-a părut fascinant să văd ambele fețe ale procesului.
Un lucru pe care îmi permit să-l critic în lipsa mea de expertiză este finalul cărții. Ca întotdeauna astfel de cărți au un capitol de încheiere în care se sugerează soluții. Un fel de Ar fi frumos să.... Și cinicul din mine este nevoit să clatine din cap, de parcă ar poseda calitățile troienei Cassandra.
Mi s-a părut ciudat că în toată cartea un acronim n-a apărut măcar o dată: BRICS. Acea alianță economică ce adună tocmai marile forțe ale periferiei (inclusiv China) și care dorește răsturnarea ordinii occidentale liberale. Autorii propun ca noile forțe economice din Sudul global să fie acceptate pe picior de egalitate tocmai ca o contrapondere pentru puterea Chinei.
Având în vedere orgoliile, diviziunile și unii lideri politici occidentali, mi-e greu să cred că ar fi de acord să facă loc altor factori politici pe care să-i asculte cu aceeași atenție. Asta este evident în folosul Chinei care ar putea să-și urmeze traseul imperial pe mai departe. Și nu zic mai mult că intrăm pe un teritoriu al unor speculații fără acoperire.
Alte idei la fel de optimiste sunt cele care țin de sistemul financiar. Autorii dau niște opțiuni economice realiste care ar putea ușura povara datoriilor și care ar fi în folosul umanității. Una din ele ar fi deblocarea miliardelor și triliardelor de dolari care în prezent se află, legal sau ilegal, în proprietatea unui mic grup de oameni, o sugestie fiind eliminarea paradisurilor fiscale.
Probabil zâmbiți, citind aceste rânduri. E reacția mea. Cinic, v-am spus. Nu am încredere că aceia care au profitat de slăbiciunile sistemului vor trece prin acte de căință și-și vor schimba filozofia de viață. Falsa Marie Antoinette care-i încuraja pe parizieni la o dietă cu prăjituri are fii și fiice la fel de lacome.
Ca să rămânem doar la exercițiul lecturii, aș spune că a fost unul folositor. Ar trebui apreciată editura Litera pentru catalogul generos și bine organizat de cărți pe tematică istorică. Aceasta se încadrează în lista apreciată.
Prin aceasta ni se demonstrează importanța istoriei antice, a legăturilor pe care le putem face peste secole și milenii, a ciclurilor politice și economice care se repetă chiar dacă nu întotdeauna la fel. Și pe lângă cele 3 mari idei, mai sunt o mulțime de mici amănunte fascinante care adâncesc profilul antic, medieval sau contemporan al trecutului. Toate, bile albe pentru cei care doresc să înțeleagă puțin mai bine felul în care funcționează lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu