Prea multe basme, oameni buni, să trecem la lucruri reale și deprimante.
Să fie sfârșitul anului 2025 marcat de lectura unor cărți care gâdilă neuronii și-i forțează să gândească? Așa sper! Cel puțin pe moment. Și în această categorie intră această carte pe care am pus mâna cu prima ocazie.
Să fim succinți. Autorul aduce înainte patru mari revoluții care au schimbat cursul istoriei începând cu epoca modernă. Prima este revoluția olandeză, urmată de revoluția engleză, revoluția franceză, revoluția industrială și revoluția industrială americană. Erau cinci, se pare că nu știu să număr.
Astfel, prima parte este în mare, o trecere în revistă a acestor cinci evenimente istorice. Destul de grăbit pentru a nu intra în detalii nefolositoare, dar suficiente pentru a înțelege mecanismele care le-au îndrumat. E un munte pe care trebuie să-l urci, și pagină cu pagină adaugi niște pietre grele în rucsac.
Urmează partea a doua care urmărește impactul acestor mișcări în epoca noastră și revoluțiile care ne zguduie pe fiecare în parte. Vorbește despre economie, tehnologie, informație, identitate și geopolitică. La fel, fiecare secțiune e bine structurată și informată punând laolaltă un tablou fascinant al ultimelor secole.
Care ar fi marile idei, dacă am trage linie? Aceste revoluții și succesul economic pe care le-au adus națiunilor respective, au fost de sorginte liberală, dând un cuvânt oamenilor în conducere și în felul în care își trăiesc viața. Asta încurajează acest surplus pe care-l cunoaștem și noi astăzi în epoca globalizată.
Totuși, la fel ca orice pendul, pe măsură ce merge într-o direcție, se întoarce în cealaltă. Liberalizarea înseamnă un salt în gol, erodarea instituțiilor și credințelor, a tradițiilor și obiceiurilor. Produce nemulțumire, furie și propulsează în față lideri care profită de temerile oamenilor și le exploatează electoral. Nu dau nume, autorul o face și poate le știm și noi.
Astfel se ajunge în cel mai bun caz la un conservatorism care încetinește schimbarea, dar de cele mai multe ori la mișcări de reacție care decad rapid în violență. Fascismul este cel mai bun exemplu și nu singurul. Se caută soluția simplă, facilă, care gâdilă urechile fără a ține cont de ziua de mâine. Și mâna invizibilă răsplătește alegerile demonstrând eficiența regimurilor liberale în opoziție cu cele de mână forte.
Dacă ai putea reproșa ceva cărții este că se adresează unui public larg. Pentru un cunoscător al istoriei, multe elemente sunt familiare și poate părea obositoare trecerea în revistă a acestora. Totuși, exercițiul prinde bine, cred eu. Chiar și în cea de-a doua parte, Zakaria nu spune neapărat lucruri noi, ci scoate din tolba sa o multitudine de informații pentru a-și susține ideile.
El preia toate aceste lucruri cunoscute și le conectează într-o schiță suficient de credibilă care demonstrează tocmai esența tezei sale. Îmi place și că este suficient de critic la adresa părții pe care o susține. Nu este un apologet loial globalizării cu orice preț, ci vede petele, slăbiciunile și defectele care stârnesc neîncrederea multora în acest sistem.
Chiar și când îi înveți regulile istoria este imprevizibilă. Finalul este optimist oferind soluții realiste pentru a trece peste acest început de deceniu greoi. Ar putea fi implementate? Da. Și ar putea aduce la limitarea unor deficiențe aduse de globalizare? În mare parte. Vor deveni realitate? Cine știe? Trăim într-o vreme în care libertatea și manipularea sunt prinse într-un joc pe viață și pe moarte. Iar miza, va fi înțeleasă de cei care vor trăi după noi, cei care ne vor mulțumi sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu