O altă cărticică scurtă, provocatoare care se ia la trântă cu un subiect profund și complex. Subtitlul sună așa: Doctrina ineranței în lumina formării și transmiterii canonului Noului Testament. Așa cum notează și autorul de la bun început, această lucrare a fost la origine o teză de licență (sau dizertație?) extinsă pentru a prelua alte detalii care să-i ușureze tranziția înspre un volum publicabil.
Despre ce vorbește? Despre ineranță, firește. Ce-i aia? Pentru cei care nu sunt la curent cu un studiu mai aprofundat al textului Bibliei, există discuții și dispute despre însăși natura acestei Cărți. Cine a scris-o? Însuși Dumnezeu, niște oameni inspirați, niște oameni care au pretins că sunt inspirați. Cum au făcut-o? Ce fel de cuvinte sunt în ea, efectiv dictare divină sau un limbaj uman ce transmite un mesaj revelat?
Cum spuneam într-o altă postare există biblioteci întregi care tratează acest subiect din diferite perspective. Ideea simplă a ineranței este tocmai încercarea de a da un răspuns referitor la cât de inspirate sunt cuvintele Scripturii creștine. Miza este mare. Cum poate un prelat sau un om simplu să îndemne la păzirea acestora dacă s-ar dovedi că sunt niște simple invenții omenești, măiestrite dar umane, de același calibru ca Odiseea sau Analectele lui Confucius. Din acest motiv, creștinii încearcă să demonstreze că sunt mai mult decât niște simple opere antice.
Și cum spuneam altundeva, aceasta nu este postarea care va da răspunsul definitiv. Vorbim despre carte până la urmă. Un atu al ei este că în puține pagini reușește să alinieze highlight-urile, cei mai importanți termeni pe care trebuie să-i înțeleagă cineva pentru a începe să intre în înțelegerea acestor doctrine sau pur și simplu să-și dumirească mintea. Nu este un simplu dicționar, pentru că autorul este țintit și ne conduce înspre o concluzie clară.
Mi-a plăcut de asemenea grosul textului, cel care tratează principalele etape ale formării canonului Noului Testament. Nu sunt informații noi pentru cineva care a studiat cât de cât, dar pentru un începător este o lectură folositoare. Noi pentru mine au fost diferitele poziționări ale bisericii Baptiste din Statele Unite și România referitoare la această doctrină.
Singura „vină” pe care aș remarca-o este un salt pe care îl face autorul, dar care este de înțeles având în vedere constrângerile spațiale. Tema principală disputată este cea a ineranței. Ni se explică ce este, de câte feluri este și ni se arată că prin păstrarea adecvată a textului Nou testamentar, avem un argument care susține ineranța, adică ce citim este cu adevăratul Cuvântul lui Dumnezeu.
Totuși, în text, ineranța este un dat. Nu ni se argumentează de ce este ineranța corectă și necesară de crezut. Înțeleg motivul pentru care nu primim așa ceva. Spațiul este limitat fie într-o lucrare academică examinată, fie într-o carte de informare de acest tip. În plus, funcționează ca o operă in house pentru credincioși care deja acceptă acest punct. Problema este că la un moment dat, autorul vrea ca lucrarea să devină una necesară a fi consultată și dacă are acest gol nu știu cât de mare putere de atracție mai ar avea pentru un nebisericit care vrea să înțeleagă concepte străine lui. S-ar putea să fie doar impresia mea sau poate că am sărit exact peste pasajul care îmi anulează punctul.
Ah, mai era ceva. În cadrul lucrării, ca autor al unei versiuni alternative este evidențiat Bart Ehrman, cunoscut pentru opiniile sale divergente legate de primul secol creștin și despre formarea canonului biblic. E ceva obișnuit dialogul între două opinii divergente și încercarea de a răspunde unei anumite tabere.
Totuși, tonul alunecă dinspre unul academic înspre unul pastoral. Pentru că miza e următoarea. Demonstrezi că canonul biblic e opera unor oameni și nu a lui Dumnezeu, nu ești legat de legea lui Dumnezeu. Așa că cei care susțin astfel de teorii nu au în spate doar curiozitate intelectuală și se trag dintr-o tradiție culturală seculară, ci sunt împinși și de un impuls moral de a-L da la o parte pe Dumnezeu. Nu vreau să disput punctul, doar să-l scot în evidență. Pentru studentul biblic linia dintre cercetare și aplicare practică este subțire, dar o astfel de repoziționare ar putea părea nepotrivită pentru cititorul care nu e încă gata să accepte adevărul revelației biblice.
Trecând peste aceste observații, cartea este folositoare mai ales pentru cei care se află la răspântie sau la început de drum. O văd ca pe un aperitiv pentru aceia care vor să înțeleagă mai bine cadrul dezbaterii referitoare la ineranță sau modul în care a fost transmis textul biblic. Dar poate fi bună și pentru cei care doar vor să se informeze într-o cantitate suficientă. Care se mulțumesc să arunce un ochi și să nu rămână ignoranți. Poate există cărți mai bune, nu neg. Dar aceasta este simplă, sinceră și nu cere prea mult timp. Asta o face cel puțin o variantă de luat în calcul.
Cartea a apărut în anul 2025 la editura Corpus Reformatorum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu