În pauza de Expanse și la ocazii speciale, cum ar fi Paștele, se recurge la un schimb de perspectivă. Iar apariția acestui volum îmi servește de minune pentru decompresie.
Titlul pare că stă pe limba unor cititori. Asta pentru că este un ecou al autobiografiei publicate de însuși CS Lewis, Surprins de bucurie, apărută la editura Humanitas. Cartea pastorului român explorează experiența atee a lui Lewis, ani petrecuți în afara bisericii, motivațiile care l-au condus în afara credinței și ceea ce l-a adus înapoi la Dumnezeu.
Cartea are în primul rând în atenție ateismul, Lewis devenind vehiculul și una din căile prin care acesta poate fi combătut. Nu este o biografie pur și simplu, așa că nu așteptați așa ceva. Mai bine citiți volumul despre care am scris mai sus care oferă o imagine plenară a vieții autorului britanic.
Structura este interesantă, ca un dialog între Lewis și necredința sa, cu noi ca spectatori și învățăcei. De multe ori am simțit cartea ca pe un manual, ca un răspuns la dilemele ateismului, privit prin lentila lui Lewis. Motivația vine din faptul că acesta a reacționat ca unul care vine din interior, nu ca un credincios care niciodată în viață nu s-a îndoit de Dumnezeu.
Nu voi discuta punctual ceea ce vrea să prezinte autorul sau căile pe care Lewis le folosește pentru a da mărturie despre Dumnezeu. E suficient de bine structurat, răspunzând la marile întrebări, deschizând un câmp de explorare care probabil că nu există în literatura română de specialitate. Cartea este concentrată și axată pe educație, nu atât pe reliefarea unui portret. Umblăm prin mintea lui Lewis, îi culegem argumentele și subliniem cele mai importante evenimente, folosindu-le mai apoi ca explicații pentru dilema ateismului.
Cel mai mult mi-a plăcut capitolul despre Narnia și felul în care Lewis își așază argumentele sale în lumea fictivă pe care a creat-o. Deloc surprinzător, dar nu sunt un om al surprizelor. Este interesant pentru dialogul pe care îl poate deschide ficțiunea cu un om nebisericos despre credință. Firește, Lewis și-a creat propria cutie în care a adăugat elemente după cum le-a considerat de cuviință. Un alt artist ar putea folosi alte metode.
În încheiere, aș spune că este un volum care merită citit. Mai degrabă de cineva care are măcar cunoștințe vagi despre Lewis. Nu știu cum îl poate percepe cineva care nu are habar despre apologetul britanic. Ținând cont de avertismentul biografic, este o bună trecere în revistă a marilor idei și soluții pe care Lewis, fostul ateu, le are pentru a arăta veridicitatea noii sale credințe. E o carte care se citește cu creionul în mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu