Subsemnatul Iuliu Sturza, macean, aradean, ardelean, banatan, roman, european, liber-schimbist, capitalist, renascentist declar ca,
Am fost nerealist. Da, recunosc asta. Vreme de aproape un an, cata vreme am fost prins de fascinatia cladirilor vechi ale Aradului, am refuzat sa recunosc realitatea. Am incercat cu disperare sa dovedesc faptul ca cel mai bun mod in care monumentele trebuie sa arate este cel din primul an de constructie. Ca urmare, ar fi fost nevoie de o restaurare in forta a tuturor cladirilor si readucerea lor la starea initiala. Nicidecum nu as fi acceptat, de exemplu, punerea de geamuri termopan albe pe cladiri (inclusiv Hotel Ardealul) sau orice alt retus stilistic stricand originalul.
Totusi, acum inteleg. Am gandit altfel aceasta problema, reabilitarea strazii Metianu jucand un rol important in acest schimb de pareri. Si bineinteles, discutia aceea. Exista probleme mai presante, alte locuri unde pot fi distribuiti banii care ar putea ajunge in programe de interes general benefice pentru o mai larga patura a populatiei.
Totusi, nu pot incheia inainte de a recunoaste faptul ca nu mai voi dezbara in totalitate de vechile obieceiuri. O sa tac daca voi vedea cladiri care nu sunt reabilitate, dar care isi pastreaza forma. Dar, nu voi tacea daca voi vedea niste modernizari cu totul in afara spiritului cladirilor situate in centrul istoric.
De ce sunt eu atat de ultras pentru cladirile vechi? Astazi chiar, am facut o plimbare prin centrul vechi pe unele strazi pe care nu am ajuns pana in prezent si pot spune mai clar, pentru ca am avut timp de gandire. De ce? Pentru ca ele reprezinta o epoca pe care eu o admir, in unele aspecte, pentru stilul in care au fost ridicate aceste monumente, pentru clasa, pentru creativitatea de care au dat dovada vechii proprietari. Pentru asta, pentru faptul ca acei oameni si-au dat toata silinta sa-si faca niste case in stilul vremii, si care peste veacuri dau o anumita fata unica Aradului, ar merita respectul nostru si incercarea de a le pastra intr-o stare cat mai buna. Astfel, nu am mai avea nevoie de renovari. FIN
Am fost nerealist. Da, recunosc asta. Vreme de aproape un an, cata vreme am fost prins de fascinatia cladirilor vechi ale Aradului, am refuzat sa recunosc realitatea. Am incercat cu disperare sa dovedesc faptul ca cel mai bun mod in care monumentele trebuie sa arate este cel din primul an de constructie. Ca urmare, ar fi fost nevoie de o restaurare in forta a tuturor cladirilor si readucerea lor la starea initiala. Nicidecum nu as fi acceptat, de exemplu, punerea de geamuri termopan albe pe cladiri (inclusiv Hotel Ardealul) sau orice alt retus stilistic stricand originalul.
Totusi, acum inteleg. Am gandit altfel aceasta problema, reabilitarea strazii Metianu jucand un rol important in acest schimb de pareri. Si bineinteles, discutia aceea. Exista probleme mai presante, alte locuri unde pot fi distribuiti banii care ar putea ajunge in programe de interes general benefice pentru o mai larga patura a populatiei.
Totusi, nu pot incheia inainte de a recunoaste faptul ca nu mai voi dezbara in totalitate de vechile obieceiuri. O sa tac daca voi vedea cladiri care nu sunt reabilitate, dar care isi pastreaza forma. Dar, nu voi tacea daca voi vedea niste modernizari cu totul in afara spiritului cladirilor situate in centrul istoric.
De ce sunt eu atat de ultras pentru cladirile vechi? Astazi chiar, am facut o plimbare prin centrul vechi pe unele strazi pe care nu am ajuns pana in prezent si pot spune mai clar, pentru ca am avut timp de gandire. De ce? Pentru ca ele reprezinta o epoca pe care eu o admir, in unele aspecte, pentru stilul in care au fost ridicate aceste monumente, pentru clasa, pentru creativitatea de care au dat dovada vechii proprietari. Pentru asta, pentru faptul ca acei oameni si-au dat toata silinta sa-si faca niste case in stilul vremii, si care peste veacuri dau o anumita fata unica Aradului, ar merita respectul nostru si incercarea de a le pastra intr-o stare cat mai buna. Astfel, nu am mai avea nevoie de renovari. FIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu