Nu cred ca e vreun secret pt cei care ma stiu ca sunt fan Eminescu (si pe Facebook :) ). De ce? Pentru ca e un poet foarte bun, care stie sa scrie poezii extrem de bune, chiar daca astazi pot parea invechite datorita stilului clasicist.
Dar tocmai de aceea imi place mie Eminescu. Pentru acea perioada, poezia romaneasca era inca incipienta, iar influenta europeana s-a facut simtita in poezia eminesciana si nu numai, dupa cum remarca si Titulescu in articolele sale despre penetratia culturala europeana pe plaiurile mioritice. In zilele astea, am avut ocazia sa merg la Arad sa "vizitez" magazinele de mobila pentru a pleca de acolo cu marfa. Si cum mie mi se pare atat de fascinant, am facut cel mai normal lucru. Mi-am luat un dvd...de fapt in afara de asta. Mi-am luat cartulia cu poezii de Eminescu si am citit cateva poeme mai putin cunoscute. Si am ramas surprins. Surprins nu de geniul lui Eminescu, ci de alte fatete ale sale, sau mai mult de intaririrea motivelor literare descoperite din alte poezii.
Sa incepem... Am vrut sa citesc mai multe poezii ale altor poeti, chiar straini dar nu am apucat. Asa ca nu-l pot compara pe Eminescu cu altii. Dar sunt sigur, ca el este unul dintre marii versificatori ai planetei si doar bariera limbii i-a blocat drumul spre faima internationala.
Ce mi s-a parut mie uimitor la poezia lui Eminescu a fost forta versurilor, puterea emanata din rime, sentimentul extrem de puternic pe care-l exprima Eminescu. El iubeste...si aceasta iubire este una imposibila, niciodata fiind implinita. Si aceasta se vede in tristetea eului liric, in golul sufletesc si dorinta extrem de puternica de unire cu sufletul pereche. Poezia Renuntare mi-a atras atentia in mod expres. Acolo, eul liric se imagineaza ca un mare cuceritor, unificator al lumii, care isi lasa sceptrul planetei la picioarele femeii iubite. Mai exista si alte poezii in care Eminescu se asemuieste cu o forta, prin prisma geniului sau, dar cu toata aceasta putere, devine un copil timid in fata Femeii, pe care o pot numi fantasma blonda. Da, in toate poeziile citite, Eminescu, perfectiunea feminina are podoaba capilara balaie. (sincer nu stiu daca Veronica Micle era blonda) Revenind la tema din poeziile sale, Eminescu este un titan recunoscandu-si ascendenta asupra majoritatii oamenilor prin talentul sau dar recunoscand de asemenea dorinta de apropiere de o femeie, sa simta dragostea adevarata, pura in bratele Ei, acea fantasma. Aceasta idee mai apare si in Luceafarul, cand Hyperion, tanjeste dupa dragostea Catalinei, dar este dezamagit de inferioritatea ei. De asemenea, in poeziile citite se simte si singuratatea, dorinta de a muri, de a disparea din lume, pana si amintirea sa cerand sa fie uitata (Rugaciunea unui dac). Este uluitoare forta ce reiese din poezii si...noah bine nu mai stiu ce sa zic. Am zis ce-am avut de zis, si atat. FIN
Ce mi s-a parut mie uimitor la poezia lui Eminescu a fost forta versurilor, puterea emanata din rime, sentimentul extrem de puternic pe care-l exprima Eminescu. El iubeste...si aceasta iubire este una imposibila, niciodata fiind implinita. Si aceasta se vede in tristetea eului liric, in golul sufletesc si dorinta extrem de puternica de unire cu sufletul pereche. Poezia Renuntare mi-a atras atentia in mod expres. Acolo, eul liric se imagineaza ca un mare cuceritor, unificator al lumii, care isi lasa sceptrul planetei la picioarele femeii iubite. Mai exista si alte poezii in care Eminescu se asemuieste cu o forta, prin prisma geniului sau, dar cu toata aceasta putere, devine un copil timid in fata Femeii, pe care o pot numi fantasma blonda. Da, in toate poeziile citite, Eminescu, perfectiunea feminina are podoaba capilara balaie. (sincer nu stiu daca Veronica Micle era blonda) Revenind la tema din poeziile sale, Eminescu este un titan recunoscandu-si ascendenta asupra majoritatii oamenilor prin talentul sau dar recunoscand de asemenea dorinta de apropiere de o femeie, sa simta dragostea adevarata, pura in bratele Ei, acea fantasma. Aceasta idee mai apare si in Luceafarul, cand Hyperion, tanjeste dupa dragostea Catalinei, dar este dezamagit de inferioritatea ei. De asemenea, in poeziile citite se simte si singuratatea, dorinta de a muri, de a disparea din lume, pana si amintirea sa cerand sa fie uitata (Rugaciunea unui dac). Este uluitoare forta ce reiese din poezii si...noah bine nu mai stiu ce sa zic. Am zis ce-am avut de zis, si atat. FIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu