Niciodata nu am fost la Zilele Aradului. De ce? Nu stiu, multe motive care nu pot fi explicate sau ar lua prea mult sa fie explicate...nu asta conteaza acuma. Vrem sa vedem targu, asa ca hai sa vedem targu.

Aceasta pancarta te intampina la intrarea pe ceea ce este banda de circulatie ce duce de la Primarie pana la Teatru. Este un mesaj de intampinare la fel de calduros ca si temperatura de afara. Au fost peste 30 de grade. Dar asta nu inseamna ca nu putem vedea ceva frumos, nu?

Si pornim! La umbra, insotiti de destui oameni la fel de curiosi sa vada ce urmau sa le ofere standurile insirate pe vechiul Corso. De mult doream sa ma plimb de-a lungul Bulevardului Revolutiei si acum am avut ocazia.

Ce ne intampina? Mancare! Unul din cele doua standuri unde se vindeau Kurtoskalacs, specialitatea secuiasca prezenta in forma ei obisnuita si cu mirosul specific si desigur gustul ei de nerefuzat.

La un alt stand vedem obiecte de factura religioasa, niste picturi ce-l deseneaza in culori vii pe Mantuitorul sau alti sfinti. In poza de aici se pot vedea sculpturi ce de asemenea prezinta Cina cea de taina (sus) sau ipostaze ale lui Iisus Hristos. Oferta este variata.

Intr-un cort putem vedea proiectele pe care doreste Primaria sa le demareze. Si nu sunt deloc lipsite de curaj. Un pasaj deasupra autostrazii, transformarea fabricii de zahar intr-un centru sportiv sau amenajarea Cetatii Aradului in scop turistic, intregesc avantul autoritatilor de a exploata turistic monumentele istorice.

Pita! Oh, da. Un stand de patiserie de unde puteau fi achizitionate pe langa paine si alte bunatati care sa indestuleze stomacul. Foamea si setea nu au fost o problema pentru vizitatorii care puteau sa stea cat doreau.

Obiectele de factura traditionala nu au lipsit de la acest targ. Am fost mirat chiar si eu de aceasta multitudine prezentata in standuri ce reprezentau diferite zone ale tarii.

A fost si un targ la care arta culta nu a fost uitata. Am numarat cel putin trei standuri la care erau expuse picturi, peisaje, portrete sau scene istorice. Pentru toate gusturile.

Din nou un stand traditional unde am vazut expusa o ie feminina reprezentand spiritul romanesc traditional rural inca prezent.

Obiecte de ceramica traditionale, cosuri, oale... Numa sa avem ce sa punem in ele

O panorama a standurilor cu Teatrul tronand pe fundal. Nu prea am multe cuvinte, las pozele sa vorbeasca.

Am reusit in final sa fotografiez cum trebuie aceasta cladire. Imi statea in gand, doar ca slalomul printre masini nu era o optiune.

Final...Stateam pe o banca si ascultam fie Vivaldi, fie Celine Dion si ma gandeam la ce am vazut. A fost un targ interesant, divers, care a prezentat ce are Aradul mai bun si ce poate ajunge. Multumitor. FIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu