Cred ca am trecut de vremea în
care shareuitul de articole era necesar. Nimic nu e mai bun și mai util decât o
mărturie proprie despre un anumit subiect. Ce poate fi mai postmodern și mai
existențialist? Așa că nu văd o altă cale mai ușoară de a vorbi despre acest
lucru decât din propria-mi perspectivă, deși poate că unii au mai auzit
argumentele acestea. Da, dar nu de la mine. :D
Deci, ce e un introvertit și cu
ce se mănâncă? Întrebarea mai bună este cum și răspunsul este în liniște.
Trecând peste această glumă nesărată, să înțelegem introvertiții. Acești oameni
bizari, și totuși necesari ai societății noastre. Pentru că multe din lucrurile
drăguțe fără de care nu putem trăi au fost inventate de asemenea inși.
S-a creat o anumită mitologie și
s-au aruncat anumite etichete care probabil sunt prea mult și care ne pictează
într-o lumină fadă și nenaturală. Părem niște oameni antisociali, cu nasul pe
sus, snobi în mare parte incapabili să ne integrăm în grupuri și incapabili de
cel mai simplu contact uman. Părem niște
bolnavi care ar fi bine să fie evitați sau poate tratați ca niște incurabili.
Adevărul este că suntem
incurabili. Incurabili îndragostiți de lucruri care depășesc înțelegerea
majorității oamenilor. Nu e o pricină de laudă, ci o realitate. Preferăm mai
repede tăcerea, contemplația și propriile gânduri decât distracția, râsul și
marile aglomerații umane. Asta nu înseamnă că fugim în peșteri 24/7. Neah,
orice introvertit serios (sau glumeț) iubește oamenii și să fie în prezența
lor. Știe glume bune, când să scoată o ironie subtilă din joben sau când să arunce
puțină scânteie pe o poantă ce nu a luat foc în atmosferă.
Vedem lumi ce încă nu apar, visăm
vise ce necesită ochelari speciali. Iubim viața, dar o lăsăm să se desfășoare
în alt fel decât restul lumii. Nu sperăm să fim înțeleși pentru că uneori nici
noi nu ne înțelegem. Dar ne lăsăm purtați pe mările noastre, pe oceanele
gândurilor spre locuri dorite.
Apreciem o plimbare în natură, o
carte sau film de calitate și cu fler, o conversație la o ceașcă de ceai mai
spirituală. Nu ne luați de nebuni sau nefericiți. Nu suntem nici una, nici
alta. Respirăm și noi lumea în ritmul nostru și ne place. Nu ne îndoim în
categorii ce ne sunt străine. Lăsați-ne să trăim cum știm noi și în urma
noastră vor răsări lucruri pe care nu știați că le doriți.
Poate că m-am lăsat și eu purtat
de o efervescență a momentului, dar e bine. Așa poate veți vedea cu alți ochi
pe tovarășii voștri introvertiți. Nu împungeți, căci nu iese aer, ci liniște.
Lăsați-ne să plutim în felul nostru. Știm cum să ne întoarcem și știm cum să
fim de folos lumii. Pe limba noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu