Sau cum să strivim corola de minuni a lumii
Am citit Maestrul și Margareta prin liceu și am fost impresionat și fascinat de felul în care Bulgakov a împletit fantasticul cu situația reală a unei Moscove comuniste și atee confruntată cu apariția Diavolului în persoană. Mi-am tot propus să mă apropii și de celelalte opere ale lui, dar timpul mi se pare că e mereu prea puțin.
În al doilea rînd, Polirom trebuie apreciat pentru colecția de jurnale și corespondențe ale marilor autori ruși. Rămîne doar speranța că vor continua aducînd și alți scriitori de calibru pe piață.
Așa, să vorbim despre cartea pomenită. Pentru mine este a treia citită după Cehov și Dostoievski. Cumva mă așteptam la ceva asemănător, dar avînd în vedere situația specială în care se afla autorul e totuși o așteptare fără sens. Spun asta pentru că la început am fost dezamăgit de lipsa acelor elemente de bucătărie internă a unui autor care își dezvăluie secrete în fața unui învățăcel. Primii doi lasă astfel de gînduri pe coala de hîrtie și este cu siguranță o experiență de învățare să vezi asemenea mostre.
Aici situația e diferită, avînd în vedere că Bulgakov a trăit într-o epocă tumultoasă și într-un regim asupritor. E de așteptat să știm că în țara lui Stalin libera exprimare costă și respectul pentru om, chiar și un prodigios talent literar e egal cu zero. Citind scrisorile simți frustrarea și dezamăgirea rezultată din refuzurile constante de a-i publica opere sau de a-i juca piese de teatru tocmai pentru că nu era dispus să plece genunchiul în fața noii ideologii. Păstrîndu-și principiile a ajuns să sufere și să se găsească în situații umilitoare. Ultimul său gest însă, realizarea romanului Maestru și Margareta l-au propulsat însă în panteonul marilor autori, chiar dacă el nu a mai apucat să se bucure de acest privilegiu.
Recomandarea de lectură ar veni pentru persoane care sunt evident pasionate de scrisul lui Bulgakov și vor să-l vadă din postura de om sub vremuri. De asemenea cred că ar fi utilă pentru cineva care încearcă să înțeleagă cum a funcționat regimul comunist în URSS avînd însă și un ochi îndreptat spre viitorul (ultima scrisoare este din 1940 anul morții autorului) roșu destinat Romaniei după războiul mondial. Lauda Poliromului a fost notată deja, așa că tot ce ne mai rămîne este să așteptăm alte volume și să citim cărțile bune ce ne zîmbesc de pe rafturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu