Începutul? E mai în spate decît ai uneori impresia
Zilele astea am făcut o tură profundă de arheologie personală, încercînd să-mi actualizez unele informații despre gloriosul final de mileniu și început de nou mileniu în cadrul căruia am crescut. Sunt multe lucruri pe care le-am uitat sau pe care le țineam minte trunchiat. Ceea ce a asigurat o mai viguroasă reacție emoțională la confruntarea cu aceste vechi amintiri zăvorîte pe undeva prin creierul ăsta mare și pustiu.
Acum însă vreau să vorbesc despre un singur și țintit lucru evident și în titlu acceptînd că mă voi transforma într-un moșulică nostalgic, dar asta-i viața. Ce mi-am dat seama? Că în multe din desenele animate ale copilăriei mele au fost strecurate elemente ale marilor opere literare ale secolelor trecute. La o primă gîndire mintea îți aduce aminte de desene gălăgioase cum ar fi Pokemon, Digimon sau Dragonball și alte nebunii care îți luau ochii (bine, astea mai aveau și colecții de tot felul, așa că aveau greutate).
Dincolo de acestea au existat însă alte seriale la care mă uitam și care aveau măcar ca fundal opere literare. Pe atunci (să zicem între 4-9 ani) nu te așteptai să deschizi cine știe ce tomuri literare. Îl țin minte pe Creangă, Ispirescu, frații Grimm și o antologie babană plină cu fragmente literare. Pe lîngă acestea, sunt totalmente convins că aceste desene au trasat niște linii directoare, neînțelese pe atunci, dar care m-au ajutat mai tîrziu să recunosc ceea ce reprezenta marea moștenire culturală europeană. Și probabil și pe alți copii ce le-au urmărit cu sufletul la gură.
Și pentru că internetul este un loc neclar și străin de mărturii clare, am să las mai jos cîteva titluri de dragul nostalgiei și al memoriei istorice :D.
- Dogtanian and the three muskehounds. Cu mulți ani nainte să citesc Cei trei mușchetari se dădea la TVR1 un serial cu căței care nu știu cît de mult se ținea după acțiunea cărții, dar se numeau Athos, Porthos și Aramis. Și evident, pe acolo era și D Artagnan. Cînd am revăzut introul după ani de zile am crezut că am căzut într-o mașină a timpului. Good times.
- Shakespeare: animated tales. Se mai găsește pe Youtube, chiar dacă într-o calitate cam slabă. Primul contact cu marele bard printr-o serie extrem de inovativă, care folosea diverse tehnici de prezentare care stîrneau teamă și uimire. Mai rar așa ceva zilele astea.
- Triplets. Un serial spaniol la origine, cu trei surioare care ajungeau să-și bage nasul prin marile povești ale trecutului și să facă cunoștiință cu personaje legendare.
- Antropomorfe. Aici nu mai țin minte și n-am căutat mai departe, dar țin minte de un serial în care Oliver Twist era un iepure la fel ca toți tovarășii săi reprezentați ca animale. De asemenea, parcă era un serial asemănător cu Don Quijote.
- Mizerabilii. Era tipul acela de amintire pe care nu știi dacă ai avut-o sau nu. Dar atunci cînd am văzut intro-ul, m-am topit pentru că mi-am adus aminte de acel vechi serial franțuzesc ce povestea despre Valjean, Cosette și Gavroche. Nici nu-mi puteam imagina că peste ani va deveni romanul meu preferat.
Cam atît pentru acum. Ziua de ieri încă mai are surprize pentru omul de azi. Să n-o ignorăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu