Încep cu o poveste veche. Era prin 2012, cred. Fusese Noaptea Muzeelor și nu rămăsesem în București (pe atunci nu stăteam în Capetală). Așa că mi-am făcut propriul meu itinerar și am vizitat niște muzee, chiar dacă plouase în acea zi. Ultimul pe listă era Muzeul Palatului Voievodal. Bucățica aia împrejmuită unde e cocoțată statuia lui Vlad Țepeș. Dacă iei bilet te poți plimba prin...coridoare și poți vedea pereți, cărămizi, tavane etc etc. A fost o experiență hilară și dezamăgitoare pentru mine.
S-ar putea ca acea priveliște de acum nouă ani să fie o amintire. Dar atunci am fost tare frustrat de faptul că nu găseai pe acolo o amărîtă de plăcuță ca să-ți spună: aici e sala tronului, aici e bucătăria, biblioteca, colecție de țepe, ș.a. Ce să mai zicem dacă ești turist străin și intri la muzeu cu gîndul că o să dai peste informații despre Dracula și găsește o pivniță neamenajată.
Azi sau ieri dimineață citisem despre o vilă neoromînească din cartierul Cotroceni care a fost pusă la pămînt. Te doare inima cînd dai peste astfel de informații nefaste. Tot ieri în feed-ul de Facebook revăzusem trista poveste a unei case vechi din Arad demolată prin 2008 pentru că nu dădea bine pe lîngă clădirea nou ridicată (!!). Ai nevoie de multă gîndire strîmbă să ajungi la asemenea concluzii, dar aceste cazuri sunt deja banale în patria noastră măreață.
Aș putea face o listă de aici pînă la Lună cu clădiri care au pierit după Revoluția din 89. Din toată țărișoara. Să le punem apoi la socoteală și pe cele care sunt în stare de degradare? Slavă Domnului în anii apropiați au mai apărut organizații care lucrează pentru renovarea monumentelor istorice și există orașe cu un patrimoniu păstrat impecabil (Oradea, Cluj, Sibiu).
Dar nu vreau să fac un pomelnic, ci să notez o realitate ce ar trebui să ne pună pe gînduri. Marea majoritate a oamenilor sunt ignoranți față de patrimoniul arhitectural. Pentru ei sunt niște pereți, în general neîngrijiți, niște case urîte ce strică atmosfera. Mai bine să facă un bloc, un Lidl (sorry, nu-s ei singura firmă ce-și face magazine pe ruine, dar e prima ce mi-a venit în minte), un ceva. De ce să ții epave fără rost în picioare?
Dincolo de cei care sunt interesați și care pun la bătaie timp, bani, resurse pentru a reface o miime din patrimoniu fără sprijinul autorităților și uneori chiar luptîndu-se cu acestea, e marea masă ce nu vede rostul acestui efort sisific. Și tocmai pe acești oameni ar trebui să-i ia în atenție curatorii de monumente.
Am trecut prin decenii de comunism care a vrut să șteargă istoria dărîmînd statui, transformînd conace în școli și ducînd totul înspre mediocru (și cu toate acestea au păstrat în stare bună monumentele; mulțumiți arhitecților și profesioniștilor devotați, nu regimului!!!). Apoi printr-un capitalism prost înțeles care a însemnat încă o scădere în nivel. Nu ne cunoaștem istoria, nu ne-o înțelegem și o privim prin niște lentile colorate de basme. Nu vreau să intru în alte discuții că n-are rost.
Umblăm după cai verzi pe pereți cînd avem o comoară de care ne batem joc oricînd se ivește ocazia. Pentru că nu o înțelegem. Dacă ați citit pînă aici crezînd că la final vine soluția am să vă surprind cu niște buzunare goale. Nu sunt Ministrul Culturii, nu am un plan pentru a trezi interesul oamenilor obișnuiți pentru trecut, dar simt că e nevoie de asta. E nevoie de creativitate, deschidere și reconectare a vechiului cu noul.
Îmi dau seama că niciun efort nu va duce la minuni. Chiar dacă s-ar face campanii peste campanii și fel de fel de proiecte istețe, va rămîne o masă inertă neafectată de mesaj. Dar asta nu înseamnă că trebuie să disperăm și să ne dăm cu capul de pereți. Asta facem acuma. E nevoie de acțiune. Bocitul vine mai tîrziu, cînd nu va mai rămîne decît amintirea și cărțile de istorie. Pînă atunci curajoșii și inventivii fac istoria de astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu