luni, 22 iunie 2020

Trailerul pentru Asimov Foundation de la Apple. Impresii

Așteptam înfrigurat trailerul pentru Dune și uite că ne-am picat în brațe ceva la fel de interesant

După cum spune un clasic în viață urmăream cu interes desfășurarea de trupe de la Apple TV pentru adaptarea (probabil) trilogiei lui Asimov. De prima dată cînd am văzut sinopsisul am avut flashback-uri cu I, robot, filmul din 2003 care a luat titlul, numele a vreo 2-3 personaje și a făcut un film. Ca să înțelegeți ce zic: în anii 30-40 Asimov a scris povestiri ca să schimbe perspectiva publicului larg hrănită cu Frankenstein, RUR și o mulțime de povești cu roboți care se revoltă contra oamenilor. El a arătat roboți care servesc pentru binele omenirii și nu s-ar ridica împotriva oamenilor. Filmul e altă treabă.

Închid paranteza și revin în prezent. Azi a apărut trailerul pentru serie. Acum cred că am înțeleg ce înseamnă sintagma mixed feelings. Hai să o spunem din capul locului: serialul ăsta nu va fi o adaptare per se a trilogiei. Va fi o adaptare, modernizare și distilare pentru publicul larg a conceptelor. Nu sunt fanatic, sunt conștient de faptul că oamenii ar muri literalmente în fața ecranelor dacă ar privi doar secvențe cu discuții peste discuții și un final fără niciun un bang-bang. Nu mă așteptam la adaptări smuls de pe pagină mai ales în anii ăștia pe care îi traversăm.

Hai să zicem două vorbe despre trailer. Abia la a treia vizionare mi-am dat seama că planeta aceea era Trantorul. Mi-ar fi plăcut să semene mai mult cu Coruscantul din Star Wars, mai ales că e inspirația acestuia, dar whatever. Fundația cade în hard SF și e normal să arate ca o planetă-planetă. Numărul unu, ma boi Gaal Dornick is dead. O donșoară de culoare se întîlnește cu Hari Seldon într-o scenă ce copiază întîlnirea Seldon-Dornick de la începutul primului roman. Dialogul (pînă acum) pare să rămînă în canoanele lui Asimov (și sper să rămînă acolo). Și da, din punct de vedere vizual e fantastic. Cred că nici Star Wars-ul Disney nu a prins acel spectacol galactic.

Actorii. Frate, Jared Harris. Din Sherlock Holmes II mi-a plăcut. Nu poți greși cu el, deși recunosc imaginea lui Hari Seldon cu barbă mi-e străină. Se poate trece repede peste acest detaliu facil. Lee Pace joacă pe cineva care pare a fi Împăratul galaxiei. Mi se pare că văd o tentă un pic cam prea religioasă pentru universul aseptic a lui Asimov, dar nu pot zice mai mult după doar două cadre.

Pomeneam de faptul că îmi dau seama că nu va fi o adaptare nici măcar 50% după litera cărților. Pe lîngă Donșoara Dornick mai apar încă vreo 2 personaje feminine ce par relevante și mai mulți actori de culoare. Cărțile au fost scrise în anii 40 și pe atunci nu prea se servea atît-de-mult trîmbițata diversitate din zilele noastre. Sincer, nu-mi pasă prea mult atîta vreme cît sunt actori buni și nu calcă spiritul cărții prin acțiunile lor.

Mai e Imperiul. Recunosc, am rînjit larg de tot cînd am văzut simbolul Stelei-și-Navei. E ceva ce mi-am imaginat de atîtea ori cînd citeam cărțile lui Asimov și speeer ca să preia micile detalii din carte și adăugirile scenariștilor să fie în ton cu ele. Abia aștept să văd Trantor, Terminus, Anacreon sau Kalgan... doar gîndul acesta e destul pentru a te face să vrei să recitești cărțile.

Să închei că deja e puțin cam mult. Am doar o mare, MARE temere. Asimov a fost un scriitor care a avut o aplecare pentru romanele de mistere (de aia a scris Cavernele de oțel) și pentru un stil de SF mai cerebral (a fost fanul Star Trek-ului de pe vremea lui James Kirk). Așa și-a așternut cărțile, deși există excepții. Astfel de povești nu mai prind la publicul de astăzi suprasaturat de explozii, drame și fast pace. Înțeleg că nu îl luăm de pe pagină unde totul se rezolvă în urma unei discuții în urma căreia se descoperă asul din mînecă.

Hai să găsim un teren de mijloc. E vorba de prăbușirea unui Imperiu, deci va fi violență, evident. Dar hai să nu ținem focusul pe ea. Să prezentăm personajele ca oameni capabili, vizionari, pregătiți să nască un al doilea Imperiu Galactic și să-l protejeze de posibile amenințări. Litera poate să se metamorfozeze în nuanțele anilor 20, dar spiritul trebuie să rămînă acolo. Voi ști că adaptarea celor de la Apple a eșuat în momentul în care rezoluția va veni ca urmare a unei lupte fizice și a unor nave de război care luptă cu lasere. Atunci voi fi convins că Asimov e bun doar pe hîrtie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu