Dacă mă gândesc la trilogia neoficială Narnia, aș putea recunoaște că am o anumită nostalgie pentru ele. Am fost martorul turnării lor și le-am și văzut prin anii 08-10 așa cum le vedea orice om pe vremea aceea. Veneam din punctul în care aflasem despre CS Lewis dar nu-i citisem cărțile. Într-o ocazie am fost într-o tabără, cred de revelion, și le-am văzut pe primele două împreună cu un grup. A rămas o amintire plăcută, o bilă albă din adolescență.
Anii au trecut, am citit și cărțile, am citit alte cărți ale lui Lewis, am mai crescut și eu. Iar acum că am prins această ocazie de a petrece timp acasă, am zis că aș putea să revăd cele trei filme. Mai jos am să înșir câteva idei la cald pentru că n-aș putea intra în detalii fără să depășesc vreo șapte pagini A4.
La început am fost puțin dezamăgit pentru că revăzusem în urmă cu câteva zile Stăpânul Inelelor și aceea e o experiență răvășitoare. E nedrept să te aștepți ca aceste filme să se ridice la același nivel chiar dacă au fost filmate ambele în Noua Zeelandă. Asta nu înseamnă că sunt de lepădat. Pe la al doilea film deja am intrat tiptil prin șifonier și am început să mă simt bine în Narnia.
Ce mi-a plăcut este că fiecare film este de sine stătător și diferit. Primul prezintă lupta dintre bine și rău alegorizând Întruparea lui Iisus și sacrificiul Său. Cel de-al doilea film are în centru o răscoală, intrigi de curte și are aerul unui film sword-and-sandal. Cel de-al treilea film are atmosfera unui film de aventuri pe mare, asemenea poveștii lui Iason sau Sinbad, plecați la capătul lumii. Asta oferă prospețime vizionării.
Personajele sunt cam peste tot. Frații Pevensie sunt înlemniți de multe ori, chiar dacă pe la al doilea film își intră mai bine în rol. Tilda Swinton în rolul lui Jadis este o combinație ideală de viclenie și despotism, păstrând mai apoi rolul de ispită. Aslan are un rol mic, venind în momentul critic și ajutând la rezolvarea problemelor. M-a deranjat la Caspian pierderea accentului între filmele 2 și 3. Îi oferea o anumită distincție.
Actorul care l-a jucat pe Miraz de asemenea a făcut o treabă excelentă, și ca un detaliu irelevant, m-a trimis cu gândul mereu la Amza Pellea în rolul lui Mihai Viteazul. Reepicheep, în rolul șoricelului-spadasin este șarmant și nobil cum doar un astfel de cavaler poate fi. Iar Will Poulter în rolul lui Eustace este perfect casting.
Văzând filmele am simțit unele similarități cu Stăpânul Inelelor, lucru de așteptat până la urmă. Mai ales cel de-al doilea film cu bătălia de la cavoul lui Aslan/Helm Deep, în care o armată numeroasă înconjoară una mai mică și sunt salvați de intervenția copacilor/rohhirmimi chemați de Aslan/Gandalf. Nu reduce cu nimic frumusețea poveștii, dar e sesizabil. O altă comparație ar fi în acea grandoare a ruinelor, traversarea unor țări ce au trăit deja evenimente epocale păstrate în piatră.
În toate filmele se păstrează elementul religios pe care Lewis l-a inserat în cărțile sale. E de departe mult mai ușor de perceput ca în Stăpânul Inelelor, dar asta era și intenția având în vedere că autorul scria pentru copii. Personajele se confruntă cu aspecte ale credinței, cu dileme ridicate de aceasta și cu trăirea valorilor pe care le susține aceasta. Frații Pevensie ajung în Narnia ca într-o școală unde învață să fie oameni mari, dar mai ales să fie oameni buni și curajoși, pregătindu-se pentru traiul într-o lume monotonă, dar la fel de crudă.
Mă opresc, tocmai pentru că sunt multe de discutat. Mi-au plăcut filmele chiar dacă nu au toată acea atmosferă ce împodobește cărțile lui Lewis. Le-aș privi mai degrabă ca pe niște deschizătoare de drumuri înspre opera scrisă, unde se găsește șarmul, profunzimea și magia Narniei. Poate vom prinde ziua când vom avea ecranizate și restul cărților, dar dacă nu va fi cazul, vom fi împăcați știind că măcar pentru o clipă am stat la intrarea în Țara lui Aslan.
sursa foto: https://unsplash.com/photos/Ou0KedL5hKU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu