Azi am chef să mai arăt câteva fotografii. Nu multe pentru că nu prea am timp să stau după placul inimii pe străzile Aradului. Dar când trec pe acolo nu pot să nu mă uit și să pun un obiectiv între ochii mei și câte un monument mișto.
De când cu pandemia și poate puțin mai devreme nu prea am reușit să ajung prin partea dincolo de piața Avram Iancu, înspre Boul Roșu. Aș putea să-i spun zona medie-nouă a orașului pentru că acolo au fost construite de obicei clădiri în stilul Art Deco în perioada interbelică. Apoi a venit arhitectura comunistă în formele ei și acum talmeș-balmeșul din zilele noastre.
Revenim la lucruri frumoase. Acum vreo săptămână-două am galopat pe acolo. Pe bulevardul acela predomină viluțe antebelice în mai multe stiluri, dar fiind un teritoriu încă exploatabil, după Primul Război Mondial s-au ridicat și acolo unele block haus tare mișto. Nu le-am catalogat pe toate pentru că ar fi cam mult de mers pe jos. ȘI pentru că pe unele le-am pierdut. Proprietarii de azi se întorc cu spatele înspre trecut și își bagă dalta în simțul estetic de acum nouăzeci de ani. E genul ăla de moment în care zicala gusturile nu se discută e pusă la probă. Fiecare să decidă în dreptul lui.
Oricum, rămânem cu ce a mai rămas. Adevărul e că dacă ne lăudăm cu ceva în Arad e mai degrabă baroc, neoclasic sau Secession. În același timp e adevărat că nici nu prea există clădiri reprezentative Art Deco. Ar fi poate Palatul Telefoanelor sau (actuala) Policlinică Municipală. Mai e și casa lui Silvestru Rafiroiu de pe mal, de lângă Tribunal, dar aceea e în paragină.
Asta o fost un fel de introducere. O să cotrobăi prin arhivă și sper în același timp să mai ajung prin oraș pentru fotografii proaspete. Data viitoare o să fie vorbăraie puțină și imagine multă. Așa cum ne place zilele astea. Pace patrimoniului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu