*În niciun caz nu mă compar cu autorii din fotografie, e mai degrabă o reprezentare vizuală a felului în care din lecturi se nasc ideile care se transformă mai apoi în cărți (Și cît de ușor se pierde printre alte cărți normale). Paranteză închisă. Urmează rezolvarea problemei
Uneori e greu să te pui în pielea altora. De exemplu, îmi este foarte greu să-mi imaginez pe cineva care să nu simtă nevoia de a-și umple casa cu cărți (pe care mai apoi să le citească!). Pur și simplu nu mă încadrez în 70% din populația României, cei care nu au cumpărat o carte anul trecut (sau anul ăsta, n-ar importanță)
Zicând asta cred că atunci când vezi o avalanșă de postări ale cuiva care nu știi ce hram literar poartă eziți. Eu sunt genul de persoană care citește o descriere și dacă găsește ceva interesant, cumpără. Sunt o minoritate recunosc
De aceea, ca răspuns la întrebarea din titlu am să aștern mai jos câteva posibile răspunsuri:
Ø Ai face parte dintr-o companie selectă și restrânsă de cititori care achiziționează literatură contemporană de limbă română
Ø Mai mult decât atât ai cumpăra o carte autohtonă care nu apare la marile edituri și care nu deține mijloacele mediatice pentru a-și face publicitate
Ø Ai ține în mână cartea unui debutant care, fără să se laude, stăpânește suficient de bine tehnicile narative pentru a lega laolaltă un roman suficient de coerent și simpatic (după cum a fost alintat de un cititor)
Ø Prin asta ai face cunoștință cu un stil nou, diferit, care a depășit etapa imitației și încă se cizelează (Evident, cu cât sunt mai multe cărți cumpărate, cu atât cresc șansele ca peste ani stilul să se maturizeze, dar nu vreau să pun presiune pe tine)
Ø Acțiunea se petrece în Arad. Ai fost pe acolo? Mișto, poți vedea prin imaginație unele locuri de care sigur nu ai auzit. Nu ai fost, ai toate șansele să ți se facă poftă de o plimbare prin acest mic orășel înainte să-ți continui drumul spre Oradea sau Timișoara, orașe cu magnet turistic mult mai eficient (îmi cer scuze, dar trebuie să fiu realist și să nu dezamăgesc pe cineva)
Ø Tot pomenind de Arad, câte romane au ocazia să ia pulsul vieții de provincie, chiar dacă într-un fel idealizată? Pune asta pe lista chestiilor deosebite
Ø Alt aspect, Aradul e un personaj. Dacă nu mi-ai citit blogul până acum, sunt înnebunit după patrimoniu și arhitectură, așa că toate astea se simt. Nu te speria, nu e la cotele din Notre Dame de Paris, sunt câteva chestiuțe subtile care mai degrabă ar stârni curiozitatea. Și pentru cei interesați, am și un dicționar de monumente la sfârșitul cărții
Ø Coperta e mișto. Pe bune, am stat puțin în suspans până am văzut produsul finit, dar sunt foarte mulțumit. Probabil ai mai văzut-o pe Facebook sau Instagram când îi făceam reclamă. E clar, nu e la nivel de Humanitas sau Polirom dar nu ți-e rușine să o pui în biblioteca personală pe lângă alte cărți mai puțin titrate
Ø Povestea e tare simplă. Da, m-am gândit și la asta. Tocmai de aceea, pentru că un debutant îți vîră o carte sub nas, nu am vrut deloc să mă complic. Fir narativ simpluț, fără descrieri interminabile, fără personaje pe care să le urăști. Doi oameni, o plimbare, un oraș, o decizie. Preț mic. Nu-ți place, îmi scrii un mesaj și apoi o dai la un anticariat și uiți de ea. Doar când mă gândesc că aș avea cartea la un anticariat și deja mă văd ca un scriitor împlinit!
Ø (dar dacă totuși îți place cartea, scrie-mi un mesaj, și așteapt-o pe următoarea care va apărea)
Ø Revenind la subiect, personajele cred că sunt suficient de relevante și vulnerabile pentru a ne putea identifica cu ele. Împrumută puțin din povestea mea, dar în același timp obstacolele lor le știm mulți, după cum o să vedeți
Ø Mesajul este motivator. Nu am vrut să încep cu o carte care să te epuizeze emoțional și nici să te arunce în disperare. Are o doză de optimism care să ne dea și nouă putere în viața reală să imităm deciziile personajelor
Ø Povestea nu se încheie după ultima propoziție. Într-un fel. Vreau să spun că la prețul unui roman mai primești vreo 2 povestiri care umplu marginile tabloului și îi adaugă un strat de profunzime. O să vezi tu după ce citești
Oau, am ajuns să mă laud cale de 12 puncte. Mint puțin, laud ceva mai bun decât mine, romanul meu. Am mai spus-o, nu o să rupă gura târgului și nu o să fie pomenit în istorii literare. Nici nu am vrut asta. Până acum, și-a îndeplinit rolul. Am avut cititori care mi-au cumpărat romanul și și-au făcut timp să-mi scrie și să-mi spună că le-a plăcut, fiecare pentru motivele lor. Și ce-și poate dori să audă un scriitor decât asta?
Ăsta e probabil cel mai mișto lucru, care trece peste spatele amorțit, peste ochii care văd punctulețe negre peste tot, peste orele de corectură și recorectură, și altele. Când cineva îmi scrie și-mi zice că s-a simțit bine, că munca mea l-a făcut ca pentru câteva ore să se relaxeze între copertele unei cărți, știi că ai reușit.
Cred că toate aprecierile nu sunt noroc chior. După aproape de 100 cărți împrăștiate prin toată țara feedback-ul a fost pozitiv. Și cred că dacă și ție îți place să citești, s-ar putea să-ți placă Labirinturi de lut. Poate nu mult-mult-mult, dar măcar suficient pentru a-l considera o investiție care merită făcută
Labirinturi de lut a apărut la editura Gutenberg Univers în 2020
Prețul este de 25 lei și poate fi comandat pe pagina personală de Facebook sau de pe pagina Viața și cărțile lui Iuliu Sturza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu