Cu așa titlu incitant, mai mult ca sigur că conținutul va fi dezamăgitor. Nu e un subiect care să fie ușor de cuprins într-o pagină A4, dar de vreo câteva zile îmi flutură prin minte întrebarea asta.
Am terminat cartea lui Thoreau (am să scriu despre el mai încolo) și am... gânduri. Omul spune multe, pe unele le nimerește. Le zice bine mai ales pe alea care îmi plac mie. Mai ales pe linia aia de gândire care nu ține cont de unele așteptări și norme sociale.
Chestia e că încă din copilărie, în mod invizibil și inconștient, încep să se traseze și să se delimiteze anumite limite ale vieții ulterioare. Unele vin dintr-o conștiință universală umană, altele dintr-una națională, locală și evident, de familie. Sunt niște timpi pe care trebui să-i atingi, niște ținte pe care trebuie să le bifezi pentru a fi om respectabil. Aceleași cerințe te pot face de remarcat și mai important, de invidiat (nu degeaba spune Eclesiastul că toată munca are fundație în invidie, sau pizmă).
Opriți-mă dacă ce zic bate câmpii: trebuie să te însori la o anumită vârstă, trebuie să ai carnet de condus la 18 ani, trebuie să-ți găsești nevastă/soț care să fie așa și așa, trebuie să ai numai note de zece și să fii mereu cu gura deschisă în clasă, trebuie să înoți în diplome, trebuie să ai o casă cât mai mare, trebuie să ai o mașină care să întoarcă capete, trebuie să-ți faci vacanțele numai în străinătate cât mai departe de Pătriuța noastră, trebuie să te muți într-un oraș mare să găsești slujba cea mai bine plătită, trebuie să ai cel mai nou și plat televizor și lista cred că continuă.
*în același timp nu prea ni se spune să citim mai mult, să ne cultivăm curiozitatea, să deprindem capacitatea de analiză a realității, să ne bucurăm de clipa prezentă, să învățăm să iubim oamenii, să păstrăm suficient timp pentru noi înșine etc etc
E cumva normal ca societatea să-și creeze un portret robot al cetățeanului, dacă nu neapărat ideal, cel puțin normal. Trebuie să te conformezi cu standardele astea și vei fi potrivit. Și probabil fericit. Unii oameni chiar reușesc să găsească plăcere în ordinea asta și lucrează pentru a bifa toate cele de mai sus. Alții se străduie, reușesc o parte și privesc descumpăniți traseul chinuit, alții încearcă și eșuează complet, pierzându-și speranțele complet și considerându-se rebuturi.
Probabil cu cât înaintezi în vârstă sau cu cât citești mai mult îți vei da seama de anumite lucruri care nu se potrivesc. Cel mai repede lucruri care nu se potrivesc cu sinele tău. Multă lume încearcă zilele astea (cum s-a făcut de când e lumea) să îndrepte societatea după cum văd ei de cuviință. Chiar n-am chef să-mi spurc postarea cu politică, dar ei găsesc un scop într-un ideal/ideologie care va vindeca lumea.
Orice standard, orice generalizare nu poate cuprinde complexitatea existenței umane și capacitatea de a-și croi un destin individual. Marile personalități care au schimbat lumea și mulți indivizi anonimi care au avut o scânteie creativă au ales fie să-și chinuie sufletul încercând să se îngusteze în aceste așteptări sau să le arunce la coș considerându-le inutile. Din cei care vor să echilibreze aceste așteptări cu propriul curs, mulți vor întâlni nefericirea, depresia, vor începe să manifeste emoții negative față de cei care reușesc. Își poluează viața, și inevitabil, afectează viața familiei care ia parte la acest eșec.
Și atunci întrebarea de la început capătă greutate. Cât de mult ar trebui să ținem cont de aceste așteptări când de cele mai multe ori ne ucid fericirea sau ne constrâng să ne îngropăm sufletul, creativitatea, unicitatea?
Răspunsul (care nu-l spun ca definiție) nu ar trebui să fie unul emoțional. Ar trebui să fie un pariu rațional. Oricât de mult urâm tradiția, în unele cazuri a fost folositoare și a călăuzit umanitatea cale de milenii sau secole. Nu putem arunca tot pachetul la gunoi și să facem totul pe dos sperând să iasă bine.
Sfatul meu nu-i al meu. Am citit undeva că înainte de a dărâma un gard, întreabă-te de ce este acolo. Și cred că e tare folositor. Unele așteptări care poate nu apar în lista de mai sus, sunt folositoare, dar poate nu le vedem necesare. Ar trebui puse în balanță, înțelese, privite în ansamblu și apoi să hotărâm dacă le grefăm pe sufletul nostru au ba. Undeva în lumea asta există adevăr și un trai care aduce fericirea. Acela trebuie căutat și aplicat.
Undeva la mijloc se găsește acea viață fericită. E una care nu zgârie prin exuberanță și șoc, ci are o sămânță de bine ce stă la temelie. Un om care își găsește locul în lume, care știe ce vrea, chiar dacă nu e în rând cu restul semenilor săi, și ale cărui roade sunt productive, acela își trăiește succesul pe picior mare. Va asculta de inima sa, de înțelepciunea veche și de mersul timpului știind lucrurile pentru care merită să-și bată capul și cele care pot trece pe lângă el fără să-l afecteze.
sursa foto: https://unsplash.com/photos/X8QpZNQiUrk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu