Practic au fost vreo patru zile trase de coadă, dar le-am simțit ca pe două săptămâni!
Pe neașteptate, sâmbătă seara am fost lăsat în netul gol. Și nu a fost o avarie de moment care vine și trece. Au urmat câteva zile în care mi-am exersat mușchii gâtului privind înspre modem după un licăr de speranță și rămânând cu speranța în piept. Cu ce am rămas însă, după această perioadă de izolare digitală?
1. Am dat vina pe cine nu trebuia. Recunoști momentul acela din zi în care știi că ai ceva de făcut, ai plănuit mai multe activități utile, orice hram ar purta, și ajungi seara. Atunci când tragi linia îți dai seama că ai făcut mult mai puțin sau aproape deloc din ceea ce ți-ai propus. Sunt singurul care a pățit așa ceva, nu?
Multă vreme am dat vina pe internet. Sunt destul de împrăștiat când vine vorba despre ce mă interesează așa că de multe ori vreau să fac mai multe lucruri deodată și nu-mi iese bine niciunul. Sau după ce rezolv o problemă, îmi iau o pauză felicitându-mă pentru efortul depus. Și pauza poate ajunge uneori să depășească munca.
De fiecare dată când ajungeam la trasul liniei de care ziceam, dădeam și un verdict: am stat pe net. Dacă nu stăteam pe net atunci aș fi făcut mai mult. Dar acum, adevărul am m-a plesnit în față: eu sunt de vină!
Deloc șocant, dar un picuț neplăcut. Chiar și fără internet am reușit să găsesc chestii de făcut care nu aveau relevanță și care îmi mâncau timpul. Până la urmă internetul e doar o unealtă prin care îmi pierdeam timpul. E un simptom, nu boala. Remediul ar fi, să zicem, autodisciplină și organizare.
Deja mă apucă de subsiori spiritul lui Jordan Peterson, dar cam ăsta e adevărul. Când îmi planific ceva, și știu că azi trebuie să fac aia, mă silesc până termin. Dar dacă nu există impulsul acela de a termina, intru în aria de procrastinare. Aș putea sta închis într-o cameră cu un caiet și un pix și tot aș găsi motive de a nu mă pune să scriu. Deci, netu not that bad.
2. Cine ține hățurile? Până acum nu m-am gândit la situația asta pe muchie. Ai internet, ești legat de toate colțurile țării și lumii, poți avea acces la multe facilități. Ce s-ar întâmpla dacă ai pierde accesul? Dacă ți-ar fi restricționat? Dintr-un motiv sau altul. Te întorci în cercul muritor și rece, limitându-te la o lume miniaturală.
Mă gândesc ipotetic, cu ureche de compunător, la ce poate rezerva viitorul. Internetul a fost mereu prezentat ca o evadare din prezentul ce poate fi cenușiu și sufocant. Dar dacă cineva ar fi la butoane și ar lăsa ca gusturile sale să devină lege, am trăi timpuri interesante
E un subiect bun de carte și de introspecție în lumea mare și mică pe care ne-am croit-o cu ajutorul rețelelor invizibile ce ne unesc
sursa foto: https://unsplash.com/photos/EJe6LqEjHpA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu