joi, 1 iulie 2021

Gripa, o poveste de Crăciun-Iolanda Drăgan. Recenzie


 

A fost o vreme când mi-am propus să postez aici doar recenzii de cărți. Lucrurile s-au schimbat. Apoi am venit cu ideea să postez recenzii ale unor cărți care seamănă cu ale mele. Adică, autori care nu au parte de aceeași mediatizare. Acum vreo două săptămâni mi-a venit pachetul de la Librărie.net cu vreo cinci cărți de acest gen. Și abia ieri am apucat să termin prima din ele.

Gripa, o poveste de Crăciun a apărut în 2020 la editura Tractus Arte. E scrisă de către Iolanda Drăgan, scriitor și jurnalist, născut în 1969. A deținut mai multe funcții în instituții culturale românești (printre care și ICR), a semnat mai multe prefețe la cărțile editurilor Gramar și Litera și a publicat șase cărți, (ficțiune și non ficțiune). În 1998 a câștigat Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut în proză pentru volumul Vietăți și femei.

Romanul discutat este unul tare scurt, prinde 123 de pagini și de aceea este o lectură potrivit pentru cineva care călătorește pe o distanță relativ scurtă, sau are de omorât câteva ore. Nu schimba fața literaturii române, dar este suficient de interesant încât să nu-l lași din mână prea ușor.

Povestea este extrem de simpluță și fără multe întortochieri. Eva, doctoriță la un spital din București, se întâlnește într-o zi de iarnă cu Adam, un străin ce are nevoie de o adeverință care să dovedească că nu e bolnav de gripă. Fac schimb de numere de telefon și mai apoi ies în oraș. În vacanța de Crăciun cei doi merg la o vilă de pe lângă Predeal. Însă ceea ce pare o poveste feerică și încărcată de clișee se încheie în dezamăgire, cu o nuanță de speranță.

Ceea ce face cartea interesantă de citit nu e atât acțiunea, redusă la nivelul elementar, ci intriga mentală, să-i spunem așa. Elementele acțiunii sunt îmbogățite prin prezentarea vieții interioare, a tumultului, temerilor și experienței trecute. Personajul Evei este clădit prin flashback-uri ce completează golurile și o prezintă ca un personaj plin și suficient de complex.

Alături de Eva intră în scenă Andra, cea mai bună prietenă a sa, dar și o arivistă fără scrupule, părinții și alte rude ale ei. Gazda ei, doamna Hortensia, apare ca un personaj cu care putem simpatiza ușor. Adam este doar un simptom al vieții amoroase care este disecată și pusă sub microscop.

Sunt momente în care s-ar părea că dialogul merge pe repede înainte, reproducând clișee obosite, dar aceasta creează o imagine a mentalului popular legat de problema spitalelor, a gripei, a situației politice sau a relațiilor interumane. Un plus a fost folosirea jargonului medical care a întărit imersiunea în poveste.

Recunosc au fost cel puțin două momente neașteptate (poate trei) care au îmbogățit romanul. Sunt destul de spoileratice așa că nu le zic, dar te zguduie din călătoria liniștită pe calea paginilor.

Un lucru care poate o să fie mai greu de digerat este împărțirea cărții. Este un pic inexistentă, adică totul curge de la prima pagină la ultima ca o amintire. Nu există capitole care să taie narațiunea, deși se pot găsi delimitări în anumite locuri. Totul, de la acțiunea prezentă, la gândurile protagonistei, la flashback-uri, se întrețes într-o pânză de păianjen ce poate fi traversată cu ușurință.

Mi-a plăcut felul în care a elevat personajele dincolo de niște simple clișee. Poate unii critici profesioniști s-ar putea să găsească neajunsuri, dar pentru mine a fost suficient pentru a-i aprecia și a-i simpatiza. Eva este pasivă până când decide să nu-l scape pe Adam și prin aceasta schimbă traiectoria vieții sale. Părinții care îi sunt antagonici și antipatici, sunt imaginați ca fiind produse ale timpului și mentalităților trecutului. Cel mai mare câștig este Hortensia a cărei poveste de viață devine centrul emoțional al cărții.

Per total, e un roman ușor digerabil, suficient de interesant încât să-l duci la capăt (aviz amatorilor ce nu termină cărțile începute), ilustrând un moment critic din viața personajului principal cu realism și tandrețe, propunând o viziune nefardată asupra realităților din sistemul medical, dar și o discuție despre legătura dintre feminitate, vârstă, căsătorie și maternitate. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu