De data aceasta nu am multe de spus. Este un singur anunț pe care vreau să-l fac, și anume că ieri am dus manuscrisul pentru cartea despre care vă tot povesteam la tipografie. De acum încolo, număr săptămânile până când am să fiu sunat și am să ridic noile volume.
V-ați dat seama că sunt entuziasmat? Poate că nu, dar ăsta e adevărul. E o carte la care am lucrat mult, la care m-am gândit mult și care cuprinde o mulțime de idei care îmi sunt apropiate. Mai e și faptul că se leagă de cei zece ani de când am terminat liceul, un detaliu relevant în desfășurarea cărții. Mai multe, mai târziu. Acum ne frecăm mâinile și așteptăm nerăbdători.
Să vă spun titlul? Nu cred că l-am zis până acum. Doar titlul, explicațiile mai târziu. Se numește Zece ani de pribegie și e mișto. Sunt poate puțin subiectiv, dar povestea sper să vă prindă la fel de tare cum m-a prins pe mine. E cu emoție, nostalgie, speranță, victorii, eșecuri, mașini, trenuri, furculițe și gumă de mestecat.
Altceva nu știu ce să zic fără a spune prea multe. Gata, v-am anunțat, și acum așteptați cu mine. Deși nu știu cine va număra zilele cu mai multă nerăbdare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu