Nu, nu e vorba de vreun podcast duhovnicesc care mi-a venit în minte...
De o vreme încoace simt că bate vântul de schimbare. E vorba probabil și de o anumită decalare a decadelor, să zicem așa pretențios. Acum mai bine de zece ani mi-am schimbat pielea și am trăit într-un anume fel. Astăzi, ajutat poate și de amărâta asta de pandemie, se trece la un alt nivel.
Să vă zic ce înseamnă asta la nivel digital, că asta-i buba. Poate o să sune șocant dar nu am știut ce-i aia internet până prin clasa a IX-a. Da, până la liceu am fost offline și mi-a fost foarte bine. Dacă se întâmpla ceva auzeam la televizor sau citeam în ziar. În câțiva ani va intra în categoria arată-ți vârsta.
Apoi, revoluția digitală. Am avut cont pe Yahoo Messenger (oh the memories!). Am avut cont pe Hi5 (pe ăsta-l mai știți?). Mi-am făcut iute cont pe Youtube, pe Myspace, pe Twitter. Evident și pe Facebook, când încă nu era miezul din fanta.
Odată cu trecerea timpului și cu îngustarea posibilităților și intereselor le-am lăsat ușor-ușor în urmă. Unele s-au stins de la sine odată cu minutul lor de popularitate. Facebook le-a supraviețuit ca un highlander care și-a decapitat adversarii sau și i-a supus. Dacă nu erau cărțile la mijloc nu mi-aș fi făcut cont pe Instagram sau pe Pinterest.
În ultima vreme însă simt că vreau să mă rup mai mult de sfera virtuală. Am trăit și trăiesc conectat la aparatele astea și parcă n-ar strica o anumită distanță. Așa că încerc să-mi retrag influența digitală. M-am pus să-mi curăț pagina de Facebook postare cu postare păstrând ceea ce mi se pare interesant.
Mi-am dat seama cât de mult balast am acumulat în acești zece ani. E în natura rețelelor să vrei să te extinzi cât mai mult, să vezi și asta și asta și asta și asta, atingând vârfuri ale superficialității. Evident există multe-multe lucruri pe care le poți învăța din aceste locuri, dar la un moment dat vei ajunge la un bombardament care nu e deloc folositor minții și inimii.
Așa că am scos biciul minimalismului și am început să fac curățenie. Am venit mai devreme cu remarca asta în viața reală, și anume, că sunt foarte puține lucruri de care chiar ai nevoie pentru a trăi. La fel e și în spațiul virtual. Și uite că sunt zile întregi de când tot șterg fotografii, documente, linkuri și fel de fel de nimicuri care odată mi s-au părut interesante. Rețeaua e un bun outlet pentru pofta noastră de consumerism și adunare.
Ce mai rămâne după? Facebook va rămâne locul în care am să țin legătura cu oamenii care vor să mă mai audă scriindu-le. Am să postez acolo linkuri pentru blogul meu, știri despre cărți și alte lucruri esențiale. Ah, da, și fotografii mișto cu Aradul. Asta nu se schimbă.
Dar când vine vorba de rețea și gadgeturi...ținta mea este înspre mai rar. Nu știu cum se va manifesta în realitate această rezoluție, dar să știți că lupt pentru ea. Ca să-l citez pe apostolul Pavel, nu dau cu pumnii în vânt, ci știu că această schimbare va fi cu adevărat folositoare și va aduce dezvoltare și limpezimii minții fascinate de luminițele colorate și eterne ale algoritmului.
sursa foto: https://unsplash.com/photos/UuGGxuBfYic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu