Asta e o pasiune senviș, combinând două lucruri care îmi plac. Una, e duca de acasă. A doua, fotografiatul.
Nu știu exact când m-a prins pasiunea pentru fotografiat. Știu că undeva prin 2004-2005 am câștigat un aparat foto suficient de capabil la o promoție. Nu mă întrebați detalii că nu vă pot spune. Cu ăla nu am făcut mare brânză pentru că fotografiile de atunci au fost mai degrabă făcute cu aparatul părinților. Dar m-am străduit și bănuiesc că și asta înseamnă ceva.
Apoi am intrat la liceu. Cred că am mai scris mai demult chestia asta, dar nu am avut telefon mobil până atunci și nici nu mă mâncase pielea să cer unul. Dar acum era nevoie pentru că făceam naveta și era nevoie de comunicare. Evident l-am folosit pentru a asculta muzică și a face fotografii. Aveam un Nokia 6300 super mișto, de fapt au fost vreo 3 cred, dar de fiecare dată când se întâmpla ceva cu predecesorul, îmi luam unul de același model.
Oricum cu el am făcut primele fotografii în Arad. Odată ne-a dus profesorul de istorie prin oraș să ne arată clădiri vechi. Apoi ne-a dus profesoara de desen la muzeu. Și așa mai departe. De fiecare dată mai făceam câte o fotografie-două. Până prin clasa a X-XI nu eram familiar cu orașul așa că aveam o rază de acțiune destul de limitată.
Cred că punctul de cotitură a fost un concurs la care am mers la o altă școală. Trebuia să fac un site și am ales ca subiect clădiri din Arad ce au legătură cu Marea Unire din 1918. Am plecat de la școală cu un coleg și am hoinărit prin oraș cu o listă în mână și telefonul în cealaltă. De atunci n-a mai fost cale de întoarcere.
A fost ca și cum s-ar fi deschis o lume nouă. Am vrut să aflu cât puteam despre clădirile acelea mișto din oraș. Și să le fotografiez. Am căutat cărți despre Arad, am răscolit site-uri cu informații. Mi-am făcut propriul blog Istoriadepeloculdoi unde am adunat informații interesante despre monumentele orașului.
Probabil cele mai durabile contribuții au fost făcute prin 2011. Undeva după sărbătoarea Paștilor m-a prins febra adăugării de articole pe Wikipedia. Cred că învățasem la TIC cum să facem site-uri web, sau poate era legat de concursul de care ziceam mai devreme, dar vreo câteva zile bune am adăugat pe Wikipedia românească articole despre principalele monumente ale orașului. Și fotografii. Până în ziua de astăzi mă minunez când mai văd pe vreun site preluată fotografia de pe Wikipedia și știu că e făcută de mine.
*și probabil cireașa de pe tort, am apărut și într-o carte. La editura Argonaut au fost publicate două volume despre arhitecții din Transilvania habsburgică. M-am bucurat enorm să răsfoiesc partea a doua și să-mi văd fotografiile mai ales că apăreau în dreptul lui Lajos Szantay, arhitectul care a făcut atâtea pentru oraș
*o altă contribuție a fost pe site-ul Monumente România. Am dat din greșeală peste el. Se dorea/dorește a fi o enciclopedie vizuală a monumentelor aflate pe lista oficială propusă de cei care se ocupă cu patrimoniul. Și ghici cine a postat fotografii pentru monumentele din Arad?
Trei ani de zile m-am bazat pe credinciosul meu Nokia să mă ghideze vizual. Dar din martie 2011 am primit un cadou și mai impresionant: primul aparat foto performant. Era un Nikkon Coolpix numere-litere-numere. Cu el mi-am lărgit obiectivul (pun intended) și am trecut la catalogare serioasă de clădiri. Acele fotografii de care ziceam sunt făcute cu minunea asta optică.
Mai apoi în februarie 2013 m-am procopsit cu un Canon Powershot numere-litere-numere. Cu el am făcut o călătorie mult mai lungă însoțindu-mă pe la toate capetele țării și puțin mai departe de ele. Chiar dacă în zilele astea epoca de glorie i se apropie de final, a fost cu adevărat mișto. Și am prins o mulțime de fotografii impresionate ale orașului.
Fie ca licean și după aceea, am ținut mereu obiectivul ridicat deasupra capului înspre clădirile care alcătuiesc un patrimoniu prea puțin exploatat (sau amenajat). M-am îndrăgostit de orașul ăsta bătrân și elegant, și am încercat ca prin fotografiile postate să mă achit de datoria de onoare pe care o am față de el. Și am să o fac până când vor mai fi aparate foto de folosit și ochi care vor să vadă amintirea unei frumuseți ramolite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu