După destăinuirile de săptămâna trecută, am mai plonjat în câteva volume de literatură. Răspunsul diferă, dar se aseamănă ca o săgeată care își îndreaptă vârful înspre satisfacție literară. După un timp.
Nuvele inedite, Boris Vian
Da, nu mi-a plăcut. Mai mini de atât nu pot. S-ar putea să însemne ceva pentru criticii literari sau pentru istoria literaturii, dar să citești niște texte care nu au logică, e o pierdere de timp. Bună probabil pentru studenții de la litere sau ceva de genul. Dacă asta mă face un pic mai incult, i ll take the trophy home.
Sentimentul primar al nevinovăției, Dana Grigorcea
Așteptări mari mulțumite într-o parte. Povestea începe cu un jaf la care ia parte protagonista cărții. După aceea, își ia un concediu de odihnă în cadrul căruia se întoarce în cartierul Cotroceni unde a copilărit și intră într-un carusel al amintirilor.
Spusesem deja că nu sunt fanul cărților în care naratorul pune pe pagină memorii care sunt disparate dar care nu au nicio relevanță pentru intriga cărții. Așa că și acum nu pot spune că am fost încântat. Am citit, cel puțin am mimat interesul emoțional, dar nu am putut trece dincolo de acest salt superficial.
În plus, nu există neapărat o poveste. La un moment dat s-ar fi părut că există ceva ascuns în spatele hoțului care reapare random în unele capitole. E ceva ascuns, existențial, nu există, ea e hoața? Nu există niciun răspuns. În schimb ne concentrăm pe niște petreceri și pe oameni care se uită la televizor alb negru cu folie color peste.
Emoția cea mai puternică pe care mi-a stârnit-o a fost dorul după București. În acele momente în care stabilește cadrul momentului și descrie drumuri încoace și încolo, mă vedeam și eu pe acolo. Nu e suficient pentru a o face o carte pe care eu, personal și subiectiv, aș recomanda-o, dar o putem lua ca pe un fapt pozitiv.
Din pântecul balenei, Sjon
Mi-a luat mult prea mult timp ca să fac legătura între Jonas, protagonistul și biblicul Iona. Aici eu sunt vinovatul.
Asta e o carte bună. Nu e pentru orice stomac, dar e bună. E povestea unui medic/șaman/om renascentist din Islanda barocă ce este exilat pe o insulă din cauza unei acuzații de vrăjitorie. Aici e referința la peștele cel mare care îl înghite pe profet.
Adevărul e că acea acuzație a fost doar un pretext și în spate se ascunde mai degrabă invidie, ură și dorință de răzbunare din partea unui magisteriu corupt și venal. Jonas este o victimă, un deznădăjduit al soartei care încet își pierde orice conexiune cu o viață pe care am putea-o înțelege ca fiind normală.
Sjon excelează în descrierea gândurilor sale dar mai ales în pictarea unor imagini ale naturii de-a dreptul inedite. Nordul îndepărtat e un loc care probabil ar fi interesant de explorat și care oferă ochilor peisaje de neuitat. Astfel pentru un savant plin de curios față de mecanismele misterioase ale lumii, aceasta oferă un spectacol incitant și uneori greu de descifrat.
Păsările galbene, Kevin Powers
N-am auzit în viața mea de omul ăsta, dar am fost impresionat de la prima pagină. Cea mai bună carte citită săptămâna asta, fără îndoială. Și cea mai greu de digerat. E o poveste de război, așa că nu sunt prea multe surprize.
Protagonistul e un tânăr care s-a înrolat voluntar în războiul din Irak. Împreună cu compania sa ajunge în provincia Ninive unde patrulează împreună cu camarazii săi. Dar acolo se întâmplă un eveniment neașteptat și tragic care îi va bântui memoria.
Romanul nu este liniar ci ne poartă din Irak unde sunt descrise evenimentele în sine, în Richmond, Virginia, locul natal unde se întoarce și încearcă să-și pună în ordine trăirile. După cum spuneam scriitura e excepțională, deși probabil că limbajul colorat al soldaților îi va speria pe cei mai slabi de înger.
Oricum subiectul este unul apăsător și ne aduce aminte de un adevăr evident. Doar aceia care cunosc războiul în prima linie îl pot înțelege. Felul în care un om pe lângă care treci pe stradă devine în câteva luni o mașină de ucis este dezumanizat și lasă sechele care nu se vindecă odată ce te-ai întors la o viață normală.
Dacă aveți ocazia să puneți mâna pe cartea asta, nu ezitați. Și ca un bonus, nici nu e lungă, abia trece de 200 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu