luni, 12 decembrie 2022

Labirinturi de lut a devenit roman istoric



 Chiar fără voie. Uneori prezentul o ia înainte și face ca acele lucruri pe care le vezi ca fiind stabile să fie șterse. Mă mândresc cu faptul că de-a lungul anilor am făcut câteva fotografii care au greutate istorică. Clădiri din Arad care nu mai există sau au fost modificate complet rămân pe peliculă și pot fi văzute în forma lor originală doar datorită efortului lentilei (știu că nu sunt singurul care face asta, dar cu cât mai mulți, cu atât mai bine).

Revenind la titlu, e o știre mai veche, dar recent a devenit realitate. Cred că se știa din primul an de pandemie că piața Catedralei va reține numele doar ca spațiu de promenadă și nu ca locație de tranzacții. Tarabele urmau să dispară și facă loc unui proiect cultural și social. Dincolo de judecăți și opinii rămâne realitate.

Am ajuns într-un final în zona pieței și am dat nas în nas cu noua configurație. În locul pe care-l știam de mic și unde veneam de aproape treizeci de ani, a rămas o gaură. Mormane de pământ necesare pentru a reface piața după un alt chip. Cum spuneam, părerile de bine sau rău sunt pentru alții.

Ce mă interesează pe mine este impactul pentru Labirinturi de lut. Una din cele mai importante scene din carte se întâmplă aici. Am descris spațiul și l-am făcut parte a cărții mele. De acum însă, totul rămâne doar amintire și miros de tuș. Dacă aș fi extrem de înfumurat aș putea spune că peste o sută de ani cei care studiază istoria Aradului ar putea folosi acele fragmente ca mărturie a trecutului (dar nu sunt așa că nu cred așa ceva).

Dincolo de toate aceste gânduri, rămâne această fascinantă putere a scrisului. Una este să vrei să scrii un roman despre Bucureștii anilor 1700 unde descrii mănăstirea Văcărești, alta e să scrii o carte în prezent și în câțiva ani, amintirea să rămână singura dovadă a prezenței unui loc. Visăm locuri noi sau antice, ne lipim de ceea ce este în fața ochilor noștri, dar ținem minte că dincolo de noi înșine, o carte rămâne un ciob dintr-o oglindă mai mare, un fragment din marea povestire a umanității. Și asta merită spus mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu