Titlul complet este Isus și Imperiul Roman în 33 d.Hr. Nu se poate include totul pentru că e un eseu academic, e o simplă recenzie de blog. Dar este o lectură interesantă și care pune o istorie cunoscută într-o lumină nouă.
Epoca, acel mic pătrățel teritorial și acea Personalitate sunt un teren minat. Eu am probabil un raft întreg cu cărți despre Isus ca personalitate istorică. Instituțiile de învățământ teologic au rafturi întregi despre acest subiect. De la o simplă invenție umană, până la un om divinizat după moarte și până la acceptarea deplină a mărturiei evanghelice, lumea a rămas la aceeași dilemă exprimată chiar din acele zile: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” (Marcu 8.27)
Cartea lui James Lacey propune soluții și deschide uși fără a da verdicte intransigente. Pur și simplu urmează metoda istorică până la concluzia elementară. Autorul vorbește despre prejudecățile unor alți istorici în ceea ce privește textul evanghelic, ținut la un standard mai înalt pur și simplu datorită prezenței relatărilor miraculoase și a personalității lui Isus. Alte texte istorice sunt luate în serios deși sunt mult mai puțin ancorate în contextul lor.
Două lucruri sunt originale la această carte și îi conferă vocea. Primul este împletirea narațiunii despre viața lui Isus cu cea a epocii romane în care trăia. Pentru început s-ar părea că acele capitole care se concentrează specific pe forma și fondul Imperiului de fier ar părea nenecesare. Ele sunt baza pentru a înțelege mai clar contextul întâmplării propriu-zise. Mai mult decât atât, Lacey trasează o linie clară între evenimentele care s-au petrecut la Roma cu puțini ani înainte și evenimentele de la Ierusalim legate de procesul și execuția lui Isus.
Al doilea lucru este oferirea de posibilități credibile pentru unele neclarități dintre Scriptură și istorie. Au fost Iosif și Isus cu adevărat tâmplari sau altceva? Ce facem cu eroarea de datare a lui Luca legată de recensământul lui Quirinus? Și poate cel mai important, cum se face că crudul procurator roman Pontiu Pilat e atât de ezitat să execute un exaltat religios precum Isus? Unele din soluții nu au în spate mențiuni istorice clare, dar reprezintă opțiuni veridice și ușor de acceptat, deși autorul se ferește să le definească ca fiind literă de lege.
Urmează o clipă de vulnerabilitate și lipsă de obiectivitate. Mi-a plăcut mai ales capitolul în care-i răspunde lui Reza Aslan, autorul cărții Zelotul. E o carte pe care am citit-o cu ani de zile în urmă și care reprezintă o prezentare localizată și dezbrăcată de orice urmă de credibilitate evanghelică. Totuși, Lacey oferă contraargumente pentru concluziile lui Aslan, suficiente pentru a conduce la o comparație a faptelor.
Mă întreb dacă aș numi-o o lucrare de apologetică. Nu e definită ca atare. Dar prin extensie, ia apărarea mărturiei evangheliilor cel puțin ca documente istorice. Autorul însuși tratează cele două evenimente ușor de ancorat în dovezile trecutului, nașterea și răstignirea lui Isus. Restul, sunt tratate ca aparținând în bună măsură domeniului credinței. Aș numi-o deschizătoare de drumuri. Sau de uși. S-ar putea să se găsească argumente care să-l contrazică pe autor. Sau poate cititorul e adus la un armistițiu, fără a le putea nega pe deplin. Nici această postare, nici această carte nu vor dezlega răspunsul la întrebarea ridicată de Însuși protagonistul ei. Dar s-ar putea să adauge câteva note importante la un context care uneori devine prea explicit asociat unei tabere ideologice sau alteia.
Volum apărut la editura Polirom în anul 2026, tradus de Cristina Michaela Tache și Gabriel Drăghici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu