Cum și ce să postăm pe Facebook?

Am simțit nevoia să scriu această postare privind la felul în care se desfășoară comunicarea online din zilele astea. Și nu mă refer neapărat la toată dezbaterea politică din zilele astea care a făcut să apără din neant un spațiu al comunicării de idei înflăcărat. (Totuși, excesul pândește orice inițiativă bună. Și valul duce încoace și încolo). Am găsit că e bine să notez aceste idei, în speranța că cineva le va vedea și pricepe. Aveți tot dreptul să nu fiți de acord, nu sunt eu în poziția de a fi judecătorul absolut.  Poate nu am dreptate și am înțeles greșit cum stă treaba cu comunicare. În rest, îmi las gândurile să vorbească pentru mine.

1.       Gândește de trei ori scrie odată. Regulă de bază în orice mediu de scriere, mai ales în mediul virtual în care lumea vede, citește și de prea puține ori își mai folosește și aparatul critic pentru a analiza ceea ce ai scris. De regulă, ce scrii prima dată pare aurit. Dacă stai și citești de vreo 2-3 ori îți dai seama că se cam ia poleiala. Stai liniștit, toți marii autori și gânditori au simțit nevoia să ardă, să șteargă, să rupă foi cu creațiile lor. S-au pus să le scrie din nou. Mai cu atenție și minte.

2.       Nu fii partinic. Totul poate fi foarte ușor redus la alb și negru. Mai ales când te comporți ca și la punctul 4. De multe ori, însă situația ar fi mult mai diferită dacă stai și o privești din mai multe unghiuri. Dacă te pui și în pielea celuilalt. Chiar și atunci când ai dreptate, și vrei să dovedești asta, o poți face dând dovadă de bun simț. Și fără lovituri sub centură la adresa celuilalt, oricine ar fi el și oricât ar fi făcut.

3.       Folosește argumente și înlănțuiri logice. Mi-aș dori ca tot ce spun să aibă sens, să nu ia mai mult de trei secunde pentru ca o persoană să-și dea seama că bat câmpii, că pun premisele după concluzii și argumentele mele sunt jalnice sau scoase din burtă. Comunicarea înseamnă responsabilitate pentru ceea ce scriu. Romanii spuneau vorba valent, scripta manent. Iisus spunea că pe baza cuvintelor noastre vom fi judecați. Așa că, atenție sporită la felul în care scriem ce scriem.

4.       Nu o fă la supărare. Românul e din fire mai răbufnitor. Și fiindcă s-a născut poet, când se simte (sau i se pare că e) nedreptățit își varsă tot sufletul pe unde apucă. Nu ajuți pe nimeni dacă împarți toată frustrarea în văzul lumii. Bate o pernă ca să te calmezi numără oi, sau dacă simți arsură de a scrie, fă-o pe un jurnal. Scris de mână. O să vezi că îți mai trec nervii. Și dacă ești destul de angoasat, cine știe, ne trezim cu un nou Emil Cioran!

5.       Nu fii sfătos. Aroganța nu este sub nicio formă prietena inteligenței și cu nici un chip a înțelepciunii. Cel care le știe pe toate și împarte în stânga și în dreapta vorbe de duh nu are deloc cultura dialogului. El știe ce vrea să spună, are un mesaj profetic, inspirat de duhul său infailibil și trebuie făcut vizibil cu cât mai mare vâlvă și în lumina reflectoarelor. Umilința trezește mult mai repede simpatia și deschide urechile celor ce vor un răspuns.

6.       Nu fii cârcotaș. Bășcălia, starea de superioritate pe care crezi că o ai, fie morală sau intelectuală te pot face să plasezi niște mesaje care să ți se pară a fi capodopere stilistice, dar care să exprime doar o frustrare personală. A te lega de un aspect, fie mare, fie mic și a face paradă de el nu înseamnă că nu ai dreptate. Sau poate chiar ai dreptate, dar felul în care o exprimi distruge mesajul. Decență, respect, dialog. Cuvinte sacre în cadrul unui schimb de idei.

7.       Imagine de ansamblu. Bănuiesc că de multe ori ceea ce scrie vine într-un context. E un răspuns, o remarcă la ceva care se petrece, la o persoană care face ceva. Nu inventa, ci inventariază. Privește în detaliu și cântărește faptele și vorbele dinainte spuse înainte de a-ți spune propria părere. Altfel, sunt mari șanse ca să fii contrazis de lucruri ce sar în ochi, sau să critici ceva despre care nici nu știai că este acolo.

8.       Fă ce spui și spune ce faci. Nu pune întrebări retorice care sunt prea mari pentru pantofii pe care îi porți. Nu încerca să demonstrezi că ești superior, să arăți cu degetul către alții care se pare că percep realitatea pe aceeași frecvență la care ești conectat tu. Mesaje de acest gen mai mult rănesc, strică. Nu învață, nu înalță.  Dacă vrei să expui ceva, mai bine fă-o spre învățătura altuia, spre descoperirea a ceva pozitiv.

9.       Simțul umorului. Nu ni se impune să trăim într-o distopie gri în care totul trebuie tratat ca și cum mâine ar veni sfârșitul lumii. Umorul, adevăratul umor, care nu se găsește pe toate drumurile poate face bine cu adevărat. Poate reduce tensiuni, poate să descopere chiar adevăruri și poate lega ceea ce alții rup. Un text poate avea umor, ascuns în spate, asezonat cu cuvinte înțelepțite.