Trăim în România. Trăiesc în România. De câteva zile însă, parcă aerul a devenit mai greu de respirat. S-a întâmplat ceva care a făcut o țară întreagă să spună NU. Este fascinant să vezi mulțimi de oameni ieșind în stradă pentru un ideal, pentru a condamna răul care este aproape să fie aprobat prin lege. Oamenii ies în stradă, și în mod pașnic, se opun celor care vor mai multe decât le este permis.
Aș vrea totuși, ca în acest tablou să introduc o nuanță, specifică mie, și multor milioane de români. Ne spunem că suntem creștini, așa că ar trebui să reflectăm la această declarație care nu se face doar la vreme bună, ci are greutate mai ales când lucrurile nu stau bine. Ce putem face în aceste momente?
Sunt câteva gânduri pe care le-am măcinat în zilele acestea și care poate vor că sunt mai bine să fie spuse decât să rămână pe undeva prin cotloanele minții.
În primul rând, e important să facem ceva. Să se știe că ceea ce se întâmplă nu este bine și că printre cei ce merg în stradă sau care protestează în felul lor, se află și credincioși creștini. Nici într-un caz apatie și defetism, și nici agresivitate. Pur și simplu apărarea unor drepturi care sunt călcate în picioare într-un mod fără precedent. Ni se spune să întoarcem palma dacă suntem loviți, dar asta nu înseamnă că trebuie să înghițim cu totul. Răul acesta se poate propaga peste întreaga societate, așa că o gură închisă face mai mult rău decât o acțiune pașnică.
Să nu uităm că ceea ce apărăm este produsul culturii clasice europene născute firește și prin transformarea minții și îndreptarea ei pe coordonate evanghelice. Acesta este scheletul pe care s-a format ceea ce trebuie apărat. Un regim în care fiecare poate să-și expună punctul de vedere, să poată să fie reprezentat și în care retribuția să își aibe locul bine stabilit. De legi, nu de interese. Niciunde Biblia nu apără sau laudă corupția și călcarea pe capete. Iisus a fost Adevărul și nu trebuie să umblăm după un standard mai scăzut. Și să nu uităm că acest eșafodaj politico-cultural a permis buna creștere și dezvoltare a tuturor bisericilor indiferent de tradiția lor vreme de aproape 30 de ani. O fisură în acest sistem poate crește până la un punct care acum pare de negândit.
În al doilea rând, să știm pentru ce strigăm. Pentru un principiu care este călcat în picioare. Pentru a nu ne trezi cu un precedent. Ne apărăm de posibile abuzuri și încălcări ce s-ar putea repeta în cazul în care societatea doarme. Ne luptăm pentru îndepărtarea celor care au adus acest scandal peste noi. Și totuși să nu uităm un lucru: și ei sunt tot oameni.
Firește că ura îndreptată împotriva lor poate părea normală și legitimă până la un punct. Interesul lor a fost pus deasupra interesului tuturor celorlalți români. Dar sunt și ei oameni. Noi trebuie să dăm la o parte un sistem, o mentalitate greșită de a face "politică" și să aducem în față un nou model, care ar putea la fel de bine împrumuta câte ceva din etica creștină. Să eliminăm până și gândul de a mai face astfel de încercări de deturnare a bunul mers social ce ne pot amenința poziția în fața lumii.
Dar să nu urâm oamenii. Cu toate schemele lor, cu toată dorința de a se pune pe ei în frunte, de ce să le urmăm exemplul și să ne punem ura noastră în frunte? Pretindem că suntem creștini, indiferent de tradiția din care ne tragem. Așa că nu ar trebui oare să ne rugăm pentru ei? Să ne gândim că sunt într-un pericol mult mai mare decât acela de a vedea cum arată o celulă pe interior. Pe lângă ce i-ar aștepta aici, va veni momentul în care vor sta față în față cu Judecătorul și acolo nu mai va exista niciun mecanism care să-i poată scoate nevinovați. Să nu uităm, Iisus așezat pe cruce se ruga pentru cei care tocmai ce L-au pironit acolo. Ei nu știau să o facă, așa că a făcut-o El, și cred că ne-a dat un exemplu despre ce putem face și noi. Esența harului, până la urmă.
M-am lungit mai mult decât bănuiam. Însă, aceste două laturi le-am văzut ca fiind important de subliniat în zilele ce vor veni. Nu știm ce se va întâmpla, unde se va ajunge. Putem ști însă cum să ne comportăm.Mi-a plăcut inițiativa postului evanghelic Alfa și Omega ce îndeamnă la rugăciune pentru România în zilele acestea. Ar trebui să o facem fiecare cerând ca Dumnezeu să conducă lucrurile înspre calea cea mai bună pentru noi toți. Așa, cine știe dacă nu vom obține chiar mai mult decât ne-am fi așteptat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu