Am ajuns la vorba acelui filosof grec al cărui nume mi-e prea lene să-l caut: cu cât cunoști mai mult, cu atât îți dai seama cât de puțin cunoști. Adică, orice mândrie intelectuală se spală ca mâlul de pe sinapse când descoperi că există domenii întregi în afara razei tale de pricepere. Poți alege atunci să rămâi în ignoranța ta și să mori un prost împăcat cu ideea că știi, sau să te arunci cu capul înainte și să mori un prost care știe că a încercat să priceapă lucruri mari și complexe. Mie îmi plac lucrurile care mă depășesc, așa că am ales să fiu în a doua categorie de proști.
A nu se înțelege că vorbesc peiorativ (în totalitate). În accepțiunea mea, prost e o stare la care omul oricum ajunge. Vârful e prin tinerețe-maturitate când aprofundează cunoștiințele despre lumea înconjurătoare în măsura intereselor sale. Pe care în cele din urmă le pierde. Că deh, entropie. Și ca orice etimologie inventată pe loc hotarele pot fi mutate de autor pe tot ogorul limbii române, așa că hai totuși să trec la subiect.
De formație sunt istoric, sunt pe partea socială a Informației, a cunoștiințelor ăstora de care tot mă leg. De mic am avut o pasiune pentru aceasta și o fascinație misterioasă față de partea cealaltă, reală, a cercetării naturii. O văd, mă uimește, dar mă și depășește. Totuși, e importantă pentru că pe acest tărâm se poartă o importantă conversație referitoare despre sensul și natura omului, și anume originea sa. Nici măcar nu îndrăznesc să mă avânt în subiect având în vedere profunzimea și lărgimea discuției. Dar nu pot rămâne indiferent.
Mi-am propus (de-o bună vreme. Ani, ani de zile) să performez printre cărțile din biblioteca mea, strânse pe baza acestui subiect. Din ambele tabere, echitabil. Mi-era teamă de lipsurile mele așa că am dat din colț în colț. Dar, ca să nu mori înainte de a realiza ceva, am început. Nu intru în detalii pentru că deja am rămas fără hârtie, însă rămân cu concluzia asta. Mă simt provocat și fascinat de aceste noi realități pe care le-am descoperit. Am citit Origini. Sunt știința și Scriptura ireconciliabile? (și nu, nu știam că azi e ziua lui Darwin) o îndestulătoare interpretare a datelor din perspectivă creaționistă. Și aparent convingătoare. O să aprofundez aceste noi cuvinte cu dicționare și alea-alea. Mâine, mă delectez cu De ce e Darwin important? a lui Michael Shermeer. Se pare că îmi plac cărțile cu semne de întrebare în titlu. E bine că mai lasă semne de întrebare și prin minte. Poate își fac cuib pe acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu