Când am trecut de douășcinci de ani am făcut un experiment literar de mare angajament și de o importanță colosală. Atât de colosală încât am uitat de el. Mi-am înșiruit o lungă listă de cărți care, aparent, ar fi trebuit epuizate până când oi schimba prefixul.
Ca orice lucru bun a fost îngropat sub maldăre de indiferențe și treburi cotidiene fără rost. Și acum, când am început să mai mătur podeaua și să văruiesc pereții blogului am dat peste acea veche postare, cea care a strâns cele mai multe like-uri de până acum (11.09.2019). Și m-am crucit un pic.
Lista încă șade bine mersi triumfătoare. Din 17 și până acum nu prea am reușit să dobor mulți uriași de pe acea listă. Da, am căutat mai degrabă lecturi noi și puțin ușurele pentru munca de la Respiro și în timpul liber mi-am prins urechile în alte volume. Și așa, ca un Goliat nepocăit lista îmi râde în față. Nu o reiau, dar dacă tot suntem la hopul acesta, hai să pomenesc în 2 cuvinte ce am citit de ultima dată când am actualizat lista și până acum:
Povestea slujitoarei, Margaret Atwood-Povestea e bună, lumea e destul de bine închegată și e destul de restrânsă pentru a-i da o miză personală
Luna e doamnă rea, Robert Heinlein-Cartea asta e multe lucruri, dar un roman bine scris nu prea este. Conflictul e absent aproape total cu un deus ex machina care rezolvă probleme în stânga și-n dreapta, iar personajele sunt umplute cu stereotipurile anilor 50 încât te sperii având în vedere că s-ar putea ca peste 200 de ani lumea să ajungă să gândească la fel
Notre Dame de Paris, Victor Hugo-Clasic. O poveste bine scrisă pe pagină, un tablou al unui Paris mândru și sălbatic, îmbibat de tragismul unor personaje condamnate la marginalizare socială
Lumea inelară, Larry Niven-Un manual de astrofizică deghizat în roman SF. Da, sunt subiectiv datorită formației mele umaniste. Dar măcar dacă personajele ar fi avut mai multă viață în ele le-aș fi dat o șansă
Stăpânul Inelelor, J.R.R. Tolkien-Am scris deja trei postări în care am lăudat opera lui Tolkien, n-am să încep din nou. De citit și apoi de visat la frumusețea transcendentă din spatele cuvintelor
Aș putea spune că e o postare incompletă pentru că am updatat lista pe măsură ce am mai citit una-două cărți. Așa că Iliada/Odiseea sau Doamna Bovary sunt lecturi de anul ăsta. Și poate or mai fi fost încă vreo 2 pe lângă ele. Dar provocarea veche rămâne. Mai e un munte de explorat și multe pagini de parcurs. Doar timpul să fi fost puțin mai lung!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu